Fosta mare handbalistă a Chimistului, Edit Matei (51 ani) este acum dedicată în special afacerilor la firma pe care o conduce, însă a înfiinţat şi un club de handbal privat pentru copii, alături de sora sa, Maria Duca.
Mai mică cu doi ani, decât sora sa, Maria Torok, Edit este cea mai galonată handbalistă româncă, ea având în palmares patru Cupe ale Campionilor (92-95), toate câştigate consecutiv cu Hypo Viena. În plus, soţia actualului primar din Vâlcea mai are în palmares două Cupe EHF, o Supercupa Europei, trei titluri şi două cupe naţionale, câştigate cu Chimistul. A început handbalul în oraşul natal, Sfântu Gheorghe, apoi a ajuns la Ştiinţa Bacău, după care e evoluat opt ani la Chimistul şi cinci ani la Hypo Viena (Austria). După finalul carierei, în 1996, nu a revenit niciodată în handbal şi are de câţiva ani un club de copii, HCM Torok, condus alături de sora sa, Mori Torok Duca.
”Dacă soţul s-a sacrificat cât am jucat eu, acum mă sacrific eu, avem o afacere de familie, trebuie să rămână acolo cineva. Ca şi hobby, sunt la clubul micuţ de handbal, acolo fac voluntariat, şi antrenez când este nevoie. Mi-ar fi plăcut să rămân în handbal, am învăţat multe, dar asta e soarta, nu faci mereu ce îţi place” spune Edit.
Edit cu forţa, Mori cu tehnica
Mori şi Edit Torok au fost, fără îndoială, cuplul de surori cel mai valoros din sportul românesc. ”Cu Mori mă înţelegeam din priviri, ea era cu creativitatea, cu tehnica, eu cu forţa, m-a avantajat fizicul. Am crescut lângă ea, aveam părinţi simpli, am făcut ski, gimnastică, atletism, dacă ea făcea sport, făceam şi eu după ea. La handbal, când am văzut că pleacă peste tot cu echipa, era o motivaţie în plus, dar acum e greu să atragi copiii. Apoi, fiecare ne-am ales drumul, eu am mers la Hypo, unde m-am format ca om. Eu am felul meu de a fi, nu pot să mint, dacă văd ceva, nu tac din gură. Singurul lucru care îmi pare rău, este că nu am făcut copil mai devreme. Din handbal, ţin minte şi acum că în 96, parcă în Cupa Cupelor, am dat un pas greşit la Berbecaru la intercepţie şi s-au calificat adversarele”.
Nu vine nimic din urmă!
Fosta mare jucătoare a Chimistului spune că handbalul juvenil nu este susţinut suficient de către Federaţie şi în scurt timp, nu vom mai avea jucătoare de valoare. ”Am avut aşteptări din partea Federaţiei, după ce s-a schimbat conducerea, au fost multe promisiuni, care, însă, au rămas la acest stadiu. Copiii încep la nivel de minihandbal, de la 7-8 ani, îi creşti 3-4 ani, dar, apoi, nu îi mai poţi ţine în competiţii, pentru că sunt foarte mari costurile. Pentru un club privat, este foarte mult să ai buget 400 milioane lei vechi pe an. Sunt multe probleme, Federaţia ar putea ajuta prin competiţii, viitorul handbalului stă în cluburile private, e greu să lucrezi cu copiii, rezultatele se văd pe termen lung. După generaţia lui Neagu, nu mai vine nimic din urmă, va fi un gol mare, aria de selecţie este foarte mică. Este acea echipă de junioare, campioană mondială în urmă cu un an şi jumătate, dar fetele deja s-au dispersat, iar în campionatul nostru joacă doar Laslo. Trebuia găsită o soluţie să joace împreună în Liga Naţională, poate pentru Centrul de Excelenţă. Dacă nu joci între 18 şi 21 de ani, te termini, la vârsta asta, nu trebuie să pui banii pe primul loc. Iar antrenorii tineri din România nu au fost susţinuţi, asta e un alt minus pentru federaţie, trebuie trimişi şi ei la specializări” crede cea mai galonată handbalistă a ţării.
”Am ales bine să joc pentru Hypo şi Austria”
Edit Matei nu regretă faptul că a jucat şase ani şi pentru naţionala Austriei, ea fiind naturalizată la scurt timp după transferul la Hypo Viena, acolo unde a avut condiţii de excepţie, câştigând de patru ori Liga Campionilor. Până în 1990, a evoluat în 176 de meciuri pentru România, în care a înscris 398 de goluri. Apoi, a evoluat în 104 de meciuri pentru Austria, în care a înscris 399 de goluri.
”Au fost reacţii negative, dar la vremea respectivă am argumentat foarte bine de ce am jucat pentru Austria şi s-a dovedit că am avut dreptate. Am ales bine şi nu îmi pare rău. În ţară nu m-am simţit apreciată, am fost condiţionată, la vremea respectivă, la Chimistul, mie nu îmi dădeau drumul să plec, dar altora da, nu mi s-a părut corect. La federaţie părea că le e totuna, plus că eram 3-4 interi stânga, nu eram de neînlocuit, cum era Târcă, care era pe dreapta singură pe post. La Hypo, acum 15 ani avem tehnica studiului video al adversarului meu, abia acum a apărut la noi! În Austria se lucra mult şi la mentalul jucătorului, am făcut inclusiv sporturi extreme şi am jucat în scenete de teatru în faţa publicului, toate dezvoltă caracterul şi personalitatea jucătorului”.
HCM, în creştere progresivă
Edit Matei este nelipsită din tribună la jocurile echipei locale, HCM Râmnicu Vâlcea, pe care o susţine de lângă soţul său, primarul Ion Matei. ”HCM trebuie să o ia pas cu pas, anul trecut să nu retrogradeze, anul acesta să fie 8-9, la anul să mai crească. După mine, jucătoarele sunt supraevaluate în handbalul intern, dar sunt foarte puţine. Vorbim de salarii de mii de euro, dar eu vin din mediul privat, ştiu cât câştigă un angajat al meu şi ce face pentru un salariu mult mai mic. Dacă vrei mii de euro, du-te afară şi joacă, dar acum s-a întors roata, vin jucătoarele de afară în ţară. La noi, echipele sunt susţinute de Primării, afară au sponsori, dar eu cred că toată lumea are dreptul să beneficieze de bani de la autorităţile locale, nu numai o ramură sportivă. La noi, la Vâlcea, mereu s-au format jucători, e păcat să cumperi jucătoare, când poţi avea în ograda ta, eu la HCM le-aş da drumul să joace mai mult lui Craiu, Stoicănescu şi Predoi. Campionatul intern s-a întărit, Baia Mare şi CSM sunt de departe rupte de restul echipelor, apoi există un nucleu de 7-8 formaţii care sunt cam la egalitate”.
