Atunci când mi-am alăptat cei doi bebeluşi am făcut răni la sâni. A fost prima datorie, primul sacrificiu dureros din parcursul îngrijirii unor copii, pe care o mamă îl face necondiţionat. În ciuda faptului că aveţi un grai golănesc, îmi place să cred că dvs. n-aţi supt venin când aţi fost mic. Îmi place să cred că mama dvs. nu v-a educat să-i înjuraţi pe alţi oameni de mame. A fost o alegere personală, grosolană şi tipică unui individ căruia nu-i mai încape aroganţa în costumul slim-fit. Să ştiţi că un zâmbet perfect nu vă salvează caracterul insuficient prelucrat şi necioplit. Să fie cum poftiţi. Până la urmă, suntem suma alegerilor noastre şi valorăm după cum făptuim. Dar, mai ales după cum „o comitem”. Copiii pentru care eu mă zbat, ca orice părinte, ştiu că mama lor lucrează la Parlament. Că am plecat de lângă ei, să împart cu politicieni, din fericire, nu ca dumneata, un timp, nişte reguli, dar şi nişte obligaţii faţă de semeni care au nevoie de noi. De disponibilitate. De calmul nostru. De deschidere. De minţi luminate şi legi deştepte. De soluţii la necazurile lor. Mi-ar plăcea să ştiu că atunci când fiul şi fiica mea vor avea drept de vot şi nu vor fi de acord cu părerile dvs., n-o să le răspundeţi în privat că vă băgaţi ceva în mama lor, pentru ca bărbatul din dvs. să se elibereze „motivat” de frustrările acumulate. Nu m-am gandit niciodată că în spatele grimaselor de sticlă aţi fi vreun delicat, însă, cumva, trebuie să aflaţi că mitocănia nu este o calitate.

Calitatea de deputat v-a transformat într-un individ caustic, tăios şi batjocoritor, când, de fapt, aţi primit un mandat în care trebuia să dovediţi că vă pasă de noi şi atât. Îmi pare nespus de rău că tot ce aţi învăţat din şansa oferită de cetăţeni a fost uzul de băşcălie, insulta la drumul mare şi un amărât rol de trenă. Ar fi trebuit „să vă aclimatizaţi” cu statutul onorabil şi să renunţaţi la viciile cel puţin verbale pentru ca alegătorii dvs. să nu vă mai privească azi ca pe o nenorocire cotidiană. După limbajul folosit, locul dvs. pare a fi la tăiat bilete în parcările turceşti. Mi-ar plăcea mult să o priviţi în ochi azi şi mâine pe mama interlocutorului sub nivelul căruia aţi trecut din prima clipă. N-o să vă accept scuzele cum că suntem oameni şi ne ieşim din fire. Nici pe ale dvs., nici pe cele ale postacilor care vă „perie” online, jignind la rândul lor, în beneficiul dvs. Asta nu e formă de regret, este un atac. Nu vă accept scuzele tardive, pe care sigur nu le-aţi scris singur, pentru că sunt cetăţeni în România, care, poate, nu au ce mânca, care nu au unde dormi, care nu au un birou călduţ, cetăţeni care cresc copii cu cancer sau îngrijesc bătrâni schilodiţi şi, care, totuşi, nu v-au înjurat de mamă când le-aţi cerut votul în campania electorală, trecându-le smerit pragul casei. Nu o să vă iert, fiindcă mame ca mine trag speranţe că tineri ca dvs. or să le fie sprijin, în loc să le umilească, spurcându-le cea mai naturală şi frumoasă calitate, dacă nu cumva, chiar menirea vieţii lor. Nu vreau să vă accept scuzele pentru că vă pretindeţi om înainte de toate şi cereţi indulgenţă, uitând că omenia nu înseamnă să trataţi semenii ca pe scrisori pierdute şi nici să-i insultaţi ca un birjar. Domnule Manda, omenia nu înseamnă ofensă, nu înseamnă să te delimitezi pentru un moment de cine eşti, pentru a putea fi un „nimic de succes”. Sunt conştientă că nu suntem perfecţi. Dar atribuţiile dvs. nu erau să vă puneţi sacii în căruţă pe spinarea altora şi să vă credeţi de neatins. Nu sunteţi demn de niciun scor, pentru că v-aţi transformat într-un politician care s-a înfrăţit cu o lume „defectă”, pentru ca apoi să devină un personaj trist, strident, vulgar şi ruşinos. Şi cu nişte reacţii întârziate, puerile şi nesincere, pentru care nici muma pădurii nu l-ar mai vota. Hidoasă sau nu, şi ea e mamă şi, probabil s-ar fi simţit ofensată. Nu vreau să vă accept scuzele pentru că, îndată ce aţi săvârşit o măgărie verbală, o armată de troli pesedişti au sărit să facă din interlocutorul dvs. un infractor, gândind că respectul lui Manda se cuvine în mod selectiv unei anumite elite. În PSD sunt mulţi penali condamnaţi şi lor, totuşi, le-aţi strâns mâna, dându-le bineţe. Domnule Manda, ca să vă scutesc de comentarii ulterioare şi previzibile, aflaţi că nu mă plăteşte nimeni să-mi rup o oră şi să vă scriu. Opinia mea nu e de vânzare. În calitate de mamă, nu mă plăteşte nimeni nici să tac, nici să vorbesc. O fac din respect pentru principiile mele, dacă veţi afla vreodată ce înseamnă să ai puterea să faci asta.

Domnule Manda, rănile de la sâni mi s-au vindecat de ceva vreme. V-o spun cu toată decenţa. Dar „flegma” verbală aruncată zilele trecute de dvs. mă scârbeşte încă. Ca mamă, vă detest sincer. În numele multor altor mame, vă anunţ că, oricât de „potent” veţi fi vreodată, locul în care v-aţi băgat ceva cu nesimţire, e unul sfânt, pentru că pe acolo au ieşit spre a prinde viaţă copii minunaţi. Iar, cum omul sfinţeşte locul, o astfel de onoare nu s-ar cuveni în veci unui Manda(tar) eşuat. Să vă fie de bine, dacă „vă veţi face bine” vreodată.