Spitalul Judeţean de Urgenţă (SJU) din Râmnicu Vâlcea ar putea deveni anul viitor al doilea centru de recoltare a organelor din Oltenia. Managerul unităţii medicale, chirurgul Dan Ponoran, se zbate să obţină acreditarea, deşi vâlcenii refuză să-şi doneze organele.
Reprezentanţii SJU au motivat că în spatele acestui demers stă numărul mare de accidente mortale de pe şoselele din judeţul Vâlcea, în special de pe DN 7, care leagă Sibiul de Piteşti. Obţinerea acreditării pare însă un demers mult prea facil pe lângă problemele pe care le întâmpină medicii atunci când trebuie să convingă familiile persoanelor care au intrat în moarte cerebrală să-şi dea acordul pentru prelevarea de organe.
“Am toate speranţele că în 2016 vom fi autorizaţi ca unitate de prelevare de organe, mai ales că SJU dispune de specialişti tineri în neurologie şi chirurgie. Din punct de vedere medical, noi facem faţă unei astfel de provocări, dar problema e cum să-i facem pe aparţinători să înţeleagă importanţa donării de organe. Cred că primul pas pentru a depăşi acest hop este să lucrăm la partea de conştientizare”, a declarat Dan Ponoran, manager al SJU Vâlcea.
Prelevarea de organe, doar cu acordul familiei
Potrivit legii, în România, oricine poate deveni donator de organe dacă trece pe la un notar public. La nivelul Ministerului Sănătăţii, funcţionează, din decembrie 2012, Registrul naţional al donatorilor de organe, ţesuturi şi celule, ce are ca scop crearea unei baze de date pentru gestionarea informaţiilor în scopul realizării transplantului de organe, ţesuturi şi celule de la persoanele care consimt, în timpul vieţii, la donarea acestora post-mortem, în scop terapeutic. Înscrierea în Registru se face în baza consimţământului donatorului exprimat la notar sau testament. Declaraţia la notariat este scutită de taxe şi, conform ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 1158/2012, o persoană poate dona următoarele organe, ţesuturi: cord, plămân, rinichi, ficat, pancreas, intestine, os, cornee, piele, vase de sânge şi celule umane. În ciuda prevederilor legale, medicii nu-şi asumă riscul de a preleva organe de la o persoană aflată în moarte clinică, chiar dacă aceasta este înscrisă în Registrul Naţional al Donatorilor, fără acordul familiei.
“Medicii îi întreabă întotdeauna pe aparţinători dacă sunt sau nu de acord cu prelevarea de organe. Şi chiar dacă donatorul e înscris în Registrul donatorilor, medicii nu trec peste voinţa familiei. De aceea, spun eu, e foarte important ca familia să ştie ceea ce am decis, că vrem să devenim donatori post-mortem, pentru a evita astfel de situaţii. Trebuie să le explicăm celor dragi care e dorinţa noastră”, a precizat Amalli Teodorescu, vicepreşedintele Asociaţiei Transplantaţilor din România (ATR).
Dată fiind situaţia, de cel puţin cinci ani, membrii ATR, persoane care au beneficiat de un transplant şi, voluntar, străbat oraşele României pentru a le vorbi românilor despre importanţa şi caracterul legal al donării în scop terapeutic. Din păcate, numărul celor conştientizează că pot salva viaţa unui alt om printr-o simplă semnătură e nesemnificativ în comparaţie cu cel al persoanelor aflate pe lista de aşteptare pentru transplant.
Un singur vâlcean vrea să devină donator post-mortem
Dezinteresul faţă de actul donării se reflectă cel mai bine la nivelul judeţului Vâlcea, unde, în aproape trei ani de la înfiinţarea Registrului Naţional al Donatorilor de Organe, o singură persoană şi-a exprimat acordul în faţa unui notar, pentru a deveni donator post-mortem.
„Am vrut să fac un sondaj în rândul colegilor mei, ca să văd câte declaraţii au fost autentificate la birourile notariale din Râmnicu Vâlcea. Vreau să vă spun că este o singură declaraţie a unei persoane care vrea să îşi doneze organele post-mortem”, a spus Mariana Gutău, reprezentant al Camerei Notarilor Publici din Vâlcea.
Notarii atrag atenţia că persoana care semnează o astfel de declaraţie poate reveni oricând asupra deciziei.
Aproape 5.000 de români, pe lista de aşteptare pentru transplant de organe
Din datele furnizate de Agenţia Naţională pentru Transplant, în România s-a cerut, anul trecut, acordul pentru donare de la 284 de familii, din care 63 au refuzat categoric ca medicii să se atingă de rudele care au intrat în moarte clinică.
La 31 decembrie 2014, peste 4000 de români aşteptau să primească un rinichi, iar viaţa a 152 de bolnavi depindea de un transplant de inimă. De asemenea, 615 români se aflau pe lista de aşteptare pentru un transplant hepatic, în timp ce 93 de români sperau să fie supuşi unui transplant de pancreas.
