Banca centrală are un singur obiectiv: stabilitatea preţurilor pe termen mediu. Pentru că această definiţie este prea vagă, banca centrală a adoptat un obiectiv mai clar: ţintirea directă a inflaţiei. Şi pentru a face lucrurile şi mai clare, banca centrală anunţă ce ţintă de inflaţie urmăreşte. În practică, BNR estimează evoluţia viitoare a ratei de inflaţie şi ia decizii în aşa fel încât rata inflaţiei să ajungă la ţintă în cel mult 8 trimestre.
După cum arată evoluţia inflaţiei lunare, nu pare că este generată de un proces stabil. Altfel spus, nu pare că pe termen mediu un şoc (creşterea TVA, deprecierea monedei, etc.) ar avea doar un efect temporar.
Acest lucru este foarte important pentru că, dacă rata inflaţiei este rezultatul unui proces instabil, atunci toate eforturile BNR de a estima rata inflaţiei sunt inutile. Este clar că avem în faţă o serie de timp care revine la medie după un şoc. Folosind această informaţie, putem spune că efectele reducerii TVA o să dispară după 12 luni. Înseamnă acest lucru că rata inflaţiei o să revină în teritoriu pozitiv după 12 luni? NU NEAPĂRAT. Aici apare partea interesantă. Rata inflaţiei este stabilă în jurul unui trend, dar acel trend nu este constant. Revenirea inflaţiei la trend peste 12 luni, cu un trend mult mai mic în teritoriul negativ, face ca economia să rămână în deflaţie.
Aici intervine banca centrală. Politica monetară trebuie să se asigure că preţurile sunt stabile. Ştim cum este definită această stabilitate. O politică monetară care reuşea stabilitatea preţurilor ar fi făcut ca rata inflaţiei să fie stabilă în jurul ŢINTEI de inflaţie şi nu în jurul unui trend care se îndepărtează de ţintă.