Ce comedie politică de Cişmeaua Roşie, până s-o arză focul, la CET Govora, în interpretarea consilierilor judeţeni, ţaţo, să mă omori!

Păi, cum era adică să ierte presa locală o aşa gugumănie de Consiliu de Supraveghere clocit şi eclozat din ouăle lui Cristi Buican, nişte ornitorinci alăptaţi cu sângele boborului, fără să-i caute la origini:
1 – Ion Oprea, zugrav bisericesc în timpul liber, profesor de limba educaţie fizică şi muşchi la stat, iar în particoler patron de pensiune, primul din Ceata lui Piţigoi care se pricepe la curent şi la derivatele CET cum mă pricep eu să-mi calc cămaşa cu un fier alimentat cu cărbuni pentru grătar la iarbă verde.
2 – Gabriel Tomescu, preşedintele Consumcoop Horezu, în general, patron de pensiune şi el, dar nu oricum, ci cu amănuntul că în legislatura trecută a suit pe listă din partea PDL, după vacantarea locului prin plecarea lui Almaşi. Le are cu CET-ul cum le are “naşul” cu biletul până la prima staţie şi retur cu drezina sindicatului, adică per pedes apostolorum, din bancă direct la colţ, pe ghioci de nuci, că nu poate promova dacă nu ştie cum face locomotiva în limba latină.
3 – George Rădulescu, hopaaa! Inginer de instalaţii, nene! Nu ne băgăm peste specialistul Consiliului de Supraveghere care a proiectat şi a executat serpentina politică perfectă, fără viza Schengen: PDL – FC – PDL+PNL – Rezervaţia de Struţocămile a C.S. CET.
Post Scriptum. Sursa care ne inspiră nu se deconspiră, persoană importantă şi, mai ales, din buchetul de flori al “indiscreţilor”.

La Conferinţa Naţională a Organizaţiei de Femei a PSD, singura candidată pentru funcţia de preşedinte a fost Viorica Dăncilă, europarlamentara aleasă ca şi Liviu Dragnea în unanimitate, ca să vezi minune! Organizaţia PSD Vâlcea a fost reprezentată la “originalele alegeri” de o delegaţie constituită din zece femei, sub conducerea doamnei Daniela Oteşanu, preşedintele OFSD Vâlcea. În urma votului pentru alegerea Consiliului Naţional, 6 dintre reprezentantele Vâlcii au fost desemnate să facă parte din forul naţional de conducere, primul succes al preşedintei Daniela Oteşanu determinând vârfurile masculine ale PSD-ului prezente la eveniment să aprecieze că o aşa dinamică le-ar putea obliga să înfiinţeze cât mai curând Organizaţia Naţională de Bărbaţi a PSD. Domnilor, la Vâlcea nu suferim de asemenea temeri. Poate, la Bucureşti să ne solicitaţi sprijinul şi numai cu cerere adresată spre aprobare doamnei preşedinte Daniela Oteşanu, pentru că la noi cocoşul trâmbiţează, conform unei epigrame dăruite de un prieten: “Cocoşu-i cântăreţ la noi,/ Vă lăudaţi, vâlceni, buluc,/ Dar cucurigu pân’ la noi/ Se-aude doar de sub papuc!”.

Senatorul Adrănel Cotescu visează prea frumos pentru un politician de clasă şi nepermis de profund pentru un profesor aflat la catedră, cu lecţia învăţată de-acasă

Scrisoare deschisă, scrisă, spusă şi cu clanţa pusă: “Cu Rădulescu în tandem împotriva lui Mircia Gutău, domne senator şi profesor universitar, cu tot respectul, nu aţi învăţat nimic din ce ştie la materia «Politică» fostul primar al oraşului prin care vă plimbaţi moaştele sfinte cu nădejdea că se va buluci să se închine la ele electoratul avid de minuni anunţate şi îndelung amânate. Prin urmare, vă rog să constataţi că, băgat la puşcărie, Mircia Gutău a adunat atâta solidaritate cât n-au fost în stare să atragă alţii, mai abili decât voi şi liberi să acţioneze pe moşie. O asemenea forţă psihică, dublată de ştiinţa Administraţiei şi de luciditatea alegătorului nu poate fi egalată nici dacă împreună cu Rădulescu aţi asfalta cu propriile mâini o alee pietonală din cancelaria profesorului universitar până la poalele Muntelui Athos, pentru că Dracul îl iubeşte, este adevărat, dar cu cea mai mare scârbă, pe trădătorul cu care s-a însoţit din motivul evident al celui care îşi admiră chipul în oglindă. Mi-am încheiat citatul!”.

... în ţară

Octombrie final

Mi-e dor de tine. Nu te mai găsesc
În partea ta de cer unde erai
Făcând din mână norilor taitai
Şi mie semn că pot să-mbătrânesc.

Privindu-te cum te cununi cu toamna
Şi cum răsari pe un drumeag de flori,
Parcă ai fi paleta de culori
Din care-şi pune ruj pe frunze Doamna.

Nimeni din cei ce-mi sunt nu ştiu cât mi-eşti,
Minunea lumii, ruptă din poveşti!

... în lume

Am îndrăznit să ne calificăm la faza finală a Campionatului European de Fotbal, din Franţa, traficând clanţa ca fetiţele de pe bordura Bulevardului Dem Rădulescu, care o iau cu 30 de lei de la Gospodarul şi o dau cu 50, că s-a făcut frig şi le trebuie un lemn în sobă să le încălzească puradelu’ până se va iţi moţul urzicii la primul semn al dogorelului din primăvară. În Insulele Feroe, de pe centura fotbalului de performanţă, am îndrăznit acolo unde nu mai avem fizicul când făceam trupă cu cele mai frumoase majorete pe care şi le-a închipuit fotbalul românesc. Dar, dacă cineva mai are sufletul să sufle-n jarul amintirii, mare minune poate să răsară!