Raportul asupra stabilităţii financiare publicat de BNR include foarte multe informaţii. Unele relevante, altele mai puţin. În raport este prezentat foarte sumar o evoluţie, care prezintă riscuri majore pentru perioada următoare, dar mai ales explică o parte din evoluţia economiei din ultimii ani. Expunerea băncilor la riscul de stat a crescut în perioada 2008-2015 de la 5% din active la 21% din active. Această evoluţie a avut loc în timp ce activele sistemului bancar au scăzut. Când comparăm cu restul ţărilor din UE, vedem că acest grad de expunere este cel mai mare.
Două concluzii sunt evidente:
1) Creditarea statului s-a făcut în dauna creditării sectorului privat
2) Există dovezi clare că în România a existat o relaxare cantitativă şi, implicit, o finanţare (in)directă a deficitului bugetar. Finanţarea directă este interzisă prin lege, printre altele pentru că duce la inflaţie pe termen lung şi taxe mai mari. Dar finanţarea (in)directă practicată de banca centrală din România?
Este curios că BNR nu analizează în detaliu acest risc, mai ales având în vedere eforturile depuse pentru a avertiza pericolele unei relaxări – deficit şi datorie publică mai mari. În scenariul BNR, statul devine mai riscant, iar sistemul bancar este expus la pierderi majore. De aceea, este bizar cât de uşor trece BNR peste expunerea sistemului bancar la riscul de stat.
Un fel de P.S: Mi-a atras atenţia o concluzie exagerată din RSF, mai ales că vine de la BNR, unde sunt sigur că există şi econometrişti: “Rata dobânzii în scădere la creditele ipotecare a avut un efect stimulativ asupra volumului de credite noi acordate în ultimi ani. Coeficientul de corelaţie dintre volumul creditelor ipotecare noi acordate în lei şi rata dobânzii la creditele ipotecare în lei a fost de aproximativ -0,881 în perioada 2007 – 2015. ”
BNR găseşte o corelaţie şi spune că explică dinamica creditării în lei. Totuşi, experţii BNR nu văd legătura dintre momentul în care creditarea în lei explodează şi trecerea programului prima casă DOAR la creditare în lei? Un economist bun, nu neapărat raţional, s-ar fi uitat la relaţia de cauzalitate. Eu cred că impactul este mult mai puternic când analizăm evoluţia creditului în lei versus schimbare legislativă.