La şedinţa Consiliului Local Municipal al Primăriei Râmnicu Vâlcea de săptămâna trecută, proiectul de hotărâre privind achiziţionarea unor terenuri în vederea realizării unui cimitir public, în zona Târg Râureni, a aprins un nou scandal între consilierii PSD şi cei liberali şi independenţii aliaţi cu aceştia. Liberalii şi independenţii vor cimitir, dar nu în locul propus de Executivul Primăriei, ci la Argintari. Pas de te înţelege cu Ion Gigi Matei, care şi-a explicat dezacordul prin faptul că accesul în zonă se face pe o pantă cu înclinaţia de 45 de grade. Degeaba s-au străduit consilierii liberali şi independenţi să-l lămurească pe edil că înhumarea oblică, în locul celei orizontale, ar duce la o însemnată economie de teren (de groapă, cum ar veni) pentru că omul nostru nu a înţeles din toată pledoaria iniţiaţilor majoritari decât că dacă apa fierbe la 100 de grade şi face la 90 unghi drept şi mortu’ trebuie să respecte regula Fizicii Creştine: adică, după plaja la lumânare, cu mâinile pe piept, este obligatorie odihna veşnică la orizontală, că la 45 de grade i-ar cădea colacu’ şi i-ar atârna mâinile pe lângă rămăşiţele pământeşti, ca o expresie a atitudinii de deznădejde în conflict cu optimismul Ortodoxiei social-democrate care prevede viaţa dincolo de moarte, veşnică, îmbelşugată, fără tăieri de pensii şi salarii, cu reducerea TVA-ului la alimentele pe bază de ceară şi arpacaş, cu indexarea remunerării cadrelor didactice şi a medicilor în nefiinţă, cu clasa politică la bulăul lui Sarsailă, de îţi vine să crezi că suntem toţi deja cu un picior în Rai, încă de pe vremea guvernării lui Ponta.
Prin urmare, degeaba s-a opintit să-l clintească majoritatea liberalo-independentă pe Ion Gigi Matei din hotărârea luată în problema cimitirului cetăţenesc, că tot ca în târg la Râureni a rămas: “Mai lasă un leu, părinte!”, “Al dracu’ ăl de te minte!”, “Mi-a luat ANAF moşia!”, “Păi, şi mie parohia!”, “Bă,-mi-nmormântezi creştinu’?”, “Stai să văd cât costă vinu’, dacă-l iau de la ai mei, dacă muri cu temei şi dacă terenu’ face mai mult decât ăl de zace!”, “Veni-ne-ar Apocalipsa, părinte, să ne simţi lipsa când o fi să fim la vot şi ne-om prezenta din cot, că decât în cimitir, mai bine înc-un clondir!”.