Alienarea gloatei ca mijloc de suprimare a voinţei, sub comanda discernământului învins şi a triumfului umorului însoţit de lacrimile amare pe obrazul sufletului, au adus nenumărate premii Oscar pentru pelicula de excepţie intitulată “Zbor deasupra unui cuib de cuci”. Scenariul filmului american îl transformă pe Falstaff, personajul imaginar al dramaturgului William Shakespeare, la curtea regelui Henry al IV-lea, în “nebunul” modern care umanizează democraţia, unde altundeva, decât într-un ospiciu din SUA...?
De aici încolo, povestea noastră editorialistică ar putea să pară că se adresează numai publicului avizat, dar putem simplifica situaţia: Falstaff era prietenul şi “nebunul” prinţului care avea să ajungă regele Angliei şi a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a-l salva pe majestatea sa regală de la naufragiul sufletului în groapa impusă de rigorile tronului.
Sir şi clovn, înger şi drac, prieten şi duşman, confident şi delator, dar om în definitiv, cu dragoste necondiţionată pentru aproapele lui, Falstaff nu a putut împiedica împlinirea unui destin cum numai Shakespeare şi l-a putut imagina.
La fel a curs story-ul şi în cazul scenariului “Zbor deasupra unui cuib de cuci”, unde cel mai frumos dintre nebuni a încercat să-şi salveze prietenii de sub robia medicamentelor care îi trimiteau în lumea sintetică a unei realităţi virtuale.
Uite aşa am ajuns la noi şi la cazul primarului Sorin Oprescu, un Falstaff mai complex decât şi-ar fi imaginat Shakespeare şi scenariştii de la Hollywood, a cărui încercare de a ne scoate de sub ameninţarea alienării, cu talent indiscutabil, artă actoricească inegalabilă şi, cred eu, cea mai bună intenţie, s-a soldat cu o tragedie, optimistă pentru cei care au orchestrat-o: politicul l-a îmbiat cu cupa de otravă şi el a băut-o cu un gest sublim şi definitiv, pecetluind prin exemplul propriu soarta unui popor care nu-şi poate depăşi condiţia umană. De aceea, vă propun să revenim asupra titlului...