În jurul anilor 1975, tinerii ascultau, uneori, muzică rock la Europa Liberă. Cei pasionaţi ascultau apăsat, juvenilitatea dându-le sentimentul revoltei. Nu era revolta maselor. Era revolta intelectualilor, cei care trăiau fiorii muzicii în sine, dincolo de cuvinte. Rock-ul propunea o stare, nu neapărat o acţiune. Mentalitatea românească se bucura specific, metabolizând sunetele şi mai puţin ideile, ceea ce înseamnă, de fapt, apropierea mai mult de cer, decât de pământ. Evident, nu este neapărat o laudă.
Adrian Boureci era elev la Colegiul Energetic din Rm. Vâlcea, în clasa a IX-a. Alături de trei colegi a încercat să trimită o scrisoare la Europa Liberă, cerând melodii specifice vârstei. În primul rând rock. Era un gest firesc. Probabil, unul dintre colegii săi discutase despre scrisoarea lor. Securitatea a aflat, organizează o şedinţă UTC în incinta Liceului Energetic. Cei patru sunt admonestaţi, li se întocmeşte, cum era obiceiul, dosar. Presiunea mediului social, politic, se manifestă prin scăderea notei la purtare (7), iar un profesor de sport zelos coboară nota elevului la 7, deşi avea 10 la matematică. Urmează, evident, ore de “consiliere” încrâncenată, nu din partea profesorilor. Dirigintele său, eminentul profesor Mihai Mustăţea, le vorbeşte elevilor, imediat după eveniment, despre prietenie, împotriva trădării. Despre prietenia în sine, aceea care se revelează din gândirea veche până în contemporaneitatea de atunci.
Adrian Boureci, elev, tânăr, fiu de învăţător, are momente de melancolie cu nuanţe suicidare. Îl citise, însă, pe Daniel Herms.
Studiază, la modul excepţional, Politehnica, lucrează în mediul universitar, se formează între conceptul din matematică şi formaţia umanistă. Acum, este directorul Liceului “Nicolae Pleşoianu” din Rm. Vâlcea, de aproape două decenii. Cultura politehnică şi paradigma culturală îl fac să regăsească zi de zi codul didactic formator, pentru generaţiile de elevi, pentru haosul dintr-o societate care nu se mai regăseşte. Muzica rock i-a dat spaţiul securizant pentru ceea ce înseamnă comunicare. Dacă nu există leadership, există Festivalul George Enescu. Dacă Emil Hurezeanu a plecat ambasador, există aşteptarea. Toate, evanescent-formatoare.