... în Vâlcea

Asta e bună pentru “una pe săptămână”, cea mai hazoasă, dacă nu cumva cea mai nebună, în sens pozitiv

Cică valul de revocări al membrilor Consiliului de Administraţie de la CET Govora care se bănuieşte că va lovi în curând cu forţa unui tsunami devastator, a fost precedat ca într-un fel de avanpremieră a cataclismei ce va să vină, de revocarea consilierului Petre Grigore, acuzat că e foarte, că e prea, că e ultra... independent. Liberalii şi-au justificat măsura luată prin faptul că “Măcar înlocuitorul lui Grigore, Remus Petrescu, este bogat şi nu e tentat să fure!”. Păi, tovarăşi liberali, de ce nu aţi dus treaba până la capăt? Dacă l-aţi dat afară preventiv, trebuia să-l şi arestaţi tot preventiv, că vaccinul DNA, unul dintre puţinele rămase de producţie internă, e la modă ca sexul oral cu care vă salutaţi cu pesediştii, cu maximă reciprocitate din partea acestora, ca între foşti colegi de alianţă: “La muuu... lţi ani, bă!”.

Cele mai dureroase ravagii ale vieţii au un timp de incubaţie scurt

Presa locală dezvăluie detalii şocante referitoare la dispariţia subită a adolescentei olimpice, elevă la Colegiul Economic din Râmnicu Vâlcea, în ziua de vineri, 4 septembrie, undeva în apropierea podului peste râul Olăneşti. Colegii ne-au făcut cunoscut că tatăl fetei a descoperit pe Instagram un mesaj de la fiica sa, absolut năucitor: “Islamul m-a făcut musulmancă! Mi-a dat toată libertatea şi m-a crescut în demnitate. Lăudat fie Allah!”. Aşa o fi, nu poţi contrazice un adolescent isterizat, islamul a făcut-o musulmancă şi i-a dat de toate olimpicei vâlcence, dar se vede treaba că minţile bune din cap, dăruite de Dumnezeu, i-au fost mutate de turcaletele cu care socializa pe reţeaua specializată, în chiloţi. Or, ce ziceam eu într-una din ediţiile trecute, referitor la controversata moschee de la Bucureşti? Mai bine să le facem una itinerantă cu minaretul rabatabil, instalată pe o platformă cu roţi. Poate aşa să o readucem în Râmnicu Vâlcea pe fata dispărută şi pe toţi cei rătăciţi sub puterea unei pedepse atât de ciudate, că nu o pot înţelege cu niciun chip.

... în ţară

Înapoi la şcoală, loazelor şi râtanilor, că nu vă duce mintea nici pentru clasa a II-a a CFR-ului!

Elevilor şi părinţilor din Sectorul 3 al Capitalei li s-a pregătit ceva cu totul special. Este vorba de faptul că în anul de învăţământ 2015-2016, în 70 de unităţi şcolare existente acolo, va fi implementat programul pilot “eCatalog” care preconizează că profesorii vor veni la şcoală cu laptopul, pentru a trece în catalogul digital notele şi absenţele elevilor, urmând să le fie transmise părinţilor, atât prin SMS generat automat de sistem, cât şi pe adresa de email. Iniţiativa în discuţie va asigura un control mai eficient din partea părinţilor, rezultate mai bune la învăţătură şi scăderea absenteismului de la cursuri. Aceasta este părerea edilului Robert Negoiţă.
Până să fim de acord cu primarul Sectorului 3, ar trebui să ne amintim următoarele: toate unităţile de învăţământ sunt supravegheate de agenţi de pază, de sisteme audio-video, examenele se dau cu poliţistul la uşa clasei, ce mai, doar protecţia AWACS nu a fost solicitată în procesul de învăţământ din România şi împrejmuirea şcolilor cu gard de sârmă ghimpată, fâşie de nisip şi dotarea cu turnuri de observaţie cu lunetişti! Unde ajungem în ritmul acesta? Evident că la transformarea lăcaşelor de educaţie şi instrucţie preuniversitară în lagăre de concentrare pentru potenţialii infractori, dascăli şi elevi.

Edilul Robert Negoiţă şi ministrul Educaţiei, Sorin Câmpeanu, sunt pe cale să comită o gafă de care nu ar fi fost în stare nici chiar Suzana Gâdea, socotită ca fiind cel mai prăpădit ministru al Învăţământului din regimul trecut. De aceea vă propun să inventariem neajunsurile proiectului celor două somităţi şi la sfârşit să-i trimitem elegant cu vaca, pentru că acolo unde sunt acum nu merită să fie nici măcar portari.
1 – programul-pilot eCatalog şi transmiterea prin SMS cât şi pe adresa de email a situaţiei şcolare, bănuiesc că de către diriginte, presupune ca fiecare părinte să dispună de telefon mobil, de calculator la domiciliu sau măcar de un laptop, dar să fie şi de acord să-şi facă publice atât numărul de telefon, cât şi adresa de email.
2 – dacă ambii părinţi sunt plecaţi în străinătate, ce alt efect ar avea SMS-ul sau informarea pe adresa de email, decât o grijă în plus pe lângă celelalte pe care şi le fac acolo şi sentimentul neputinţei că de la o aşa depărtare nu pot îndrepta, oricât ar dori, situaţia de acasă?!
3 – dacă părinţii au o situaţie materială (şi aceştia nu sunt puţini) care să le permită să-şi promoveze odraslele şi la bacalaureat şi la facultate şi după, cât de utilă ar fi în acest caz ingineria ministrului şi a edilului?
4 – eminenţele cenuşii care îşi imaginează că au inventat calul cu propulsie nucleară, în stare să tragă căruţa Învăţământului românesc până la cele mai îndepărtate zări ale viitorului au făcut următoarea precizare: “Profesorul, părintele şi elevul vor avea un cod de acces în acest program, însă doar profesorii vor putea face modificări în sistem”. Rămâi mut de câtă prostie la purtător sunt capabili să ducă unii fără să obosească neam! Printre profesorii cu codu’ nu sunt cumva şi cei de la care a putut fi cumpărat bacalaureatul cu sume variind de la câteva sute până peste mia de euro şi mai bine?
Câte zile să reziste nepenetrat un asemenea sistem de tinerii noştri hackeri care s-au plimbat ca la ei acasă prin programele NASA şi ale US Army, din curiozitate sau numai pentru a se amuza?
5 – cred că am dat destule exemple negative pentru a nu menţiona şi unul pozitiv, care intră în conflict cu buna intenţie a celor doi inventatori. Sunt, din fericire, multe familii în care relaţia părinte-copil şi copil-părinte funcţionează ireproşabil în ambele sensuri, pe principiile respectului reciproc, cinstei şi onoarei, în numele iubirii. Cum tu, profesor şi pedagog, să pui sub semnul îndoielii cinstea, onoarea, respectul şi iubirea faţă de ai mei, într-un atentat la coeziunea familiei, cea mai importantă condiţie pentru edificarea unei societăţi civilizate, în care ţie, în calitate de pedagog, îţi revine o responsabilitate imensă?
Învăţământul românesc suferă de multe lipsuri, dar cea mai dureroasă şi mai gravă dintre ele este lipsa dascălilor de calitate, ca o pedeapsă divină că nu i-am apreciat cât ar fi trebuit, atunci când nu erau o prezenţă rară, aşa cum se întâmplă azi.

... în lume

Încăierarea româno-română la Budapesta

Vineri seară, la ora 21.45, la meciul dintre reprezentativele de fotbal ale Ungariei şi României, al cărui rezultat ne-a retrogradat pe locul doi în grupă, au fost trimişi la Budapesta 13 poliţişti români, vorbitori şi de limba maghiară, să poată relaţiona cu colegii lor unguri în cazul în care suporterii echipei gazdă s-ar fi încăierat cu suporterii echipei oaspete. Nu s-a întâmplat un asemenea eveniment, pentru că, în debutul meciului, galeria suporterilor echipei Steaua s-a încăierat cu galeria suporterilor echipei Dinamo, spre deliciul suporterilor unguri, care s-au mobilizat instantaneu o parte în susţinerea steliştilor şi cealaltă parte în susţinerea dinamoviştilor. Un pasionat al Naţionalei, vâlcean, martor ocular la eveniment, ne-a declarat că s-au împărţit capete în gură, pumni în coaste şi şuturi în cur, pe româneşte, în timp ce partea orală a scandalului, de înjurături şi blesteme, dintre ai noştri şi ăilalţi tot ai noştri, s-a ţinut în limba maghiară, să nu aibă nevoie de translator publicul autohton care la sfârşitul meciului, în ciuda rezultatului de egalitate, cu fair-play şi modestie s-a recunoscut învins.