Şapte reprezentanţi ai Muzeului Satului Vâlcean de la Bujoreni rup tăcerea şi spun că nu au ştiut de dubla finanţare a strămutării Bisericii din cătunul Angheleşti, comuna Pietrari, la Bujoreni. Declaraţiilor lor scrise li se adaugă cea a specialistului în restaurare dr. Cristina Serendan, care susţine că a colaborat cu Fundaţia HAR strict în proiectul finanţat european, de cel plătit de AFCN neştiind nimic. Ea mai spune că nici nu mai vrea să audă de strămutarea Bisericii de la Angheleşti, deşi a pus trudă şi suflet în acest proiect, pentru că a rămas cu un gust amar din cauza neregulilor. Deşi ar trebui să fie prima interesată în constatarea antecedentelor şi elucidarea intenţiilor celor ce se află în spatele Fundaţiei HAR, conducerea CJ Vâlcea a expus gratuit conducerea Muzeului Judeţean şi pe cea a Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale umilinţei de a se trezi “inculpaţi” într-un proces public. Dintre acuzatori au făcut parte chiar cei ce nu reuşesc să justifice o sumă frumuşică din banii publici iubitoritor autentici de artă şi frumos.

Miercuri, 12 august a.c., Consiliul Judeţean (CJ) Vâlcea a organizat o dezbatere cu tema “Un proiect de rezolvare şi punere în contextul cerinţelor actuale a Muzeului Satului Vâlcean”. În mod inexplicabil, pentru că instituţia pe care o conduce este şi for tutelar şi principal ordonator de credite pentru instituţiile vizate, preşedintele interimar Gheorghe Păsat a alocat, strict statistic, circa 90% din timp iniţiatorilor proiectului, reprezentanţii Uniunii Arhitecţilor din România (UAR) – filiala Vâlcea, respectiv Uniunii Artiştilor Plastici (UAP) – filiala Vâlcea, celorlalţi participanţi rămânându-le extrem de puţin spaţiu de exprimare. Conducerea Muzeului Judeţean “Aurelian Sacerdoţeanu” Vâlcea, din care face parte şi Muzeul Satului Vâlcean de la Bujoreni (director prof. dr. Claudiu Tulugea, director adjunct dr. Liliana Beu, dr. Ionuţ Dumitrescu – şef de secţie, dr. Sabin Lungoci, Eugen Deca, fost director al instituţiei), şi directorul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, Elena Stoica, s-au trezit ţintele unui proces public din care s-a reţinut, aşa cum avertizam, că unii trebuie să plece şi alţii vor să vină cu orice preţ în locul lor. Arhitecţii s-au menţinut într-un registru punctual decent al observaţiilor şi propunerilor, în general fără atacuri la persoană. În schimb, preşedintele UAP, artistul plastic Gheorghe Dican (angajat al muzeului!?!) şi alţi doi susţinători ai săi (printre care şi un jurnalist local cu tomnatece frustări de pretins intelectual de rasă) s-au întrecut în acuze fără temei just la adresa managementului actual, continuând circul dinainte de Paşte, când a avut loc concursul pentru funcţia de manager al Muzeului Judeţean. Concurs pe care Claudiu Tulugea l-a câştigat fără drept de apel în faţa Luizei Barcan, directoarea fundaţiei HAR, care s-a bucurat de susţinerea ostentativă, din păcate, a cam aceloraşi iniţiatori de proiect de la ceea ce s-a anunţat miercuri ca fiind o dezbatere.

Acuzele denigratoare (la propriu) s-au extins asupra întregului colectiv de angajaţi ai Muzeului Satului, ba chiar şi a altor jurnalişti prezenţi, cuvintele cele mai dure (“articol abject”) fiind folosite cu privire la articolul publicat în ediţia anterioară a Săptămânii în Oltenia pe tema strămutării la Bujoreni a Bisericuţei de lemn de la Pietrari – Angheleşti. Printre altele, s-a spus că “angajaţii Muzeului Satului stau cocoţaţi pe gard şi numără maşinile care circulă” pe DN 7 / DE 81, că taie frunză la câini în timp ce prin acoperişurile de şiţă ale căsuţelor plouă şi ninge, că nu sunt accesate fonduri europene. Sub privirile blânde ale lui Gheorghe Păsat, au fost pur şi simplu umiliţi specialişti cu experienţă precum Elena Stoica sau Eugen Deca, nevoiţi de vremuri şi politicieni să se descurce cu fonduri mărunte şi să îndure meschinării ce par a nu avea sfârşit. Degeaba au amintit cei de la muzeu că s-au descurcat cu 3 miliarde de lei vechi şi au restaurat acoperişurile tuturor căsuţelor, că muzeul este ordonator terţiar de credite şi, cel puţin din cauza asta, instituţia nu poate accesa de una singură proiecte pe fonduri europene şi că fosta conducere a CJ nu a vrut să aloce un mizilic de 2% pentru cofinanţarea pe exerciţiul bugetar european anterior al unor proiecte, din care cel mai important, legat de Casa Memorială “Anton Pann”, a rămas ani de zile în sertar, că există proiecte cuprinse într-un plan de management şi că susţinerea de către inţiatorii dezbaterii a întocmirii unei strategii punctuale în acest domeniu este considerată lăudabilă. Nimeni parcă nu a vrut să audă ori să recunoască nimic! Paradoxal, muzeul a fost totuşi angrenat într-un parteneriat pe un proiect cu finanţare europeană, cel legat tocmai de strămutarea Bisericii de la Angheleşti, proiect care le-a ieşit pe nas reprezentanţilor instituţiei “datorită” incredibilei seriozităţi dovedite de reprezentanţii Fundaţiei HAR.

“Nimeni nu a ştiut de proiectul cu finanţare AFCN”

Şapte angajaţi ai Muzeului de Istorie “Aurelian Sacerdoţeanu” Vâlcea, în frunte cu şeful de secţie dr. Ionuţ Dumitrescu, au decis să rupă tăcerea, indignaţi de felul în care a decurs “dezbaterea” organizată miercuri de CJ Vâlcea. Aceştia ne-au înaintat spre publicare un protest oficial faţă de unele afirmaţii care s-au făcut cu acest prilej în timpul celor aproximativ două ore şi jumătate de discuţii, pe care îl redăm textual în continuare.
“Subsemnaţii Dumitrescu Gabriel Ionuţ, Stroe Marian, Aprodu Aurel, Magher Marius, Florescu Oana Ştefana, Părăuşanu Ovidiu, Ungureanu Ion, salariaţi ai Muzeului Judeţean «Aurelian Sacerdoţeanu» Vâlcea, vă aducem la cunoştinţă următoarele:
În anii 2009-2010, am făcut parte din echipa proiectului «SALVart 2009/2010 restaurarea şi strămutarea bisericii de lemn Sfântul Nicolae din Pietrari-Angheleşti», coordonat de fundaţia HAR, care avea ca scop demontarea, transportul şi reasamblarea bisericii de lemn de la Pietrari-Angheleşti.
În toamna anului 2009, am participat la demontarea bisericii alături de alţi colegi din instituţie, precum şi la transportul acesteia la Muzeul Satului Vâlcean Bujoreni. Precizăm că transportul a fost asigurat de instituiţia noastră, atât cel privitor la biserică, cât şi cel al persoanelor implicate în proiect, diurnele fiind plătite tot de la instituţie.
În primăvara anului 2010, s-a început restaurarea în cadrul muzeului a acestui obiectiv de patrimoniu, fiind finalizată la exterior în noiembrie 2010 aşa cum rezultă şi din revista IANUS nr. 14 din 2010.
Precizăm că noi toţi mai sus menţionaţi NU am fost plătiţi în cadrul acestui proiect de către fundaţia HAR, deşi ni s-au cerut o serie de documente în acest sens (copii după diplome de studii, cartea de identitate, cod IBAN al cardului de salarii, atestate profesionale etc.) şi NU am semnat niciodată niciun stat de plată.
În anul 2013, s-a descoperit că s-a mai obţinut o finanţare de la AFCN în valoare de aproximativ 35.000 RON pentru restaurarea bisericii de lemn de la Pietrari-Angheleşti intitulat «SALVART 2012 lucrări de restaurare şi conservare la biserica de lemn Pietrari-Angheleşti (1655)». Nimeni nu a ştiut de acest proiect.
În anul 2012, domnii Stroe Marian, Aprodu Aurel, Magher Marius şi Ungureanu Ion au participat la următoarele operaţiuni:
• dezinsecţie cu substanţe specifice prin pensulare şi pompare (Magher Marius, Aprodu Aurel);
• restaurarea ferestrelor bisericii (Stroe Marian);
• restaurare mobilier aferent monumentului (Stroe Marian cu materialul instituţiei);
• restaurarea Sfintei Mese (Aprodu Aurel);
• restaurarea pardoselii (Aprodu Aurel, Magher Marius, Ungureanu Ion);
• executarea unei borduri pietruite în jurul monumentului şi o alee de acces cu piatra instituţiei (Aprodu Aurel, Magher Marius, Ungureanu Ion)”.

Angajaţii se tem că numele lor au fost folosite în falsificarea unor documente

Din corespondenţa neoficială purtată de noi cu reprezentanţi ai Ministerului Culturii, dar şi ai CJ Vâlcea, a reieşit că o serie de angajaţi ai muzeului apar ca semnând pe unele şatate de plată din dosarul “SALVART 2012 lucrări de restaurare şi conservare la biserica de lemn Pietrari-Angheleşti (1655)”, depus de fundaţia HAR la AFCN în 2012, deşi ei susţin că habar nu au de acest lucru şi, dacă este aşa, este vorba despre falsuri grosolane. Situaţia pare similară şi în ceea ce priveşte presupuse declaraţii pe propria răspundere ale acestora cum că ar deţine profesii (precum cea de artist-plastic, contract pe drept de autor nr. 18.09.2012), în sensul că sunt false. De asemenea, trebuiesc luate la verificat şi documentele justificative privind cazarea unor colaboratori în proiect, pentru că ele pot elucida dacă aceştia au participat efectiv la el sau nu.
În ziua în care apare în format print acest articol, am trimis o cerere pe baza Legii 544/2001, privind liberul acces la informaţii de interes public pe adresa Ministerului Culturii şi AFCN cuprinzând solicitări punctuale pe care, în măsura în care vom obţine răspunsurile, le vom da publicităţii. De asemenea, cu un conţinut similar a plecat şi o adresă către Direcţia Naţională Anticorupţie.

Şi specialistul restaurator se delimitează de iniţiativele HAR prin AFCN!

Dr. Cristina Serendan a studiat conservarea şi restaurarea operelor de artă la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, Facultatea de Istoria şi Teoria Artei, Catedra de Conservare-Restaurare. Tot aici, ea a urmat programul de studii aprofundate cu specializarea în conservare - restaurare pe care l-a absolvit în 2002. Din 2010 este Doctor în Arte Plastice şi Decorative şi este atestată ca Expert în conservare – restaurare patrimoniu mobil (pictură pe panou de lemn, lemn sculptat policrom, pictură pe sticlă, retabluri, pictură pe pânză) de Ministerul Culturii şi Patrimoniului. Numele şi competenţele acesteia de asemenea apar legate şi de finanţarea obţinută prin AFCN, deşi specialistul restaurator neagă cu vehemenţă acest lucru. “Pentru strămutarea Bisericii de la Angheleşti am participat numai la proiectul finanţat prin fondurile europene primite de la Guvernul Norvegiei (EAA Grants – n.r.). Eu nu am participat la vreun proiect realizat cu sprijinul AFCN şi din această cauză nici nu vreau să comentez absolut nimic legat de acest subiect. Un singur amănunt adaug. Am colaborat în mai multe proiecte alături de regretatul Alexandru Nancu (fost director al Fundaţiei HAR), dar între timp a decedat. După decesul domniei sale (8 februarie 2013 – n.r.), eu nu am mai colaborat cu fundaţia HAR pe niciun proiect. Dacă mă credeţi, cu părere de rău vă spun că eu încă nu am văzut cum arată acum Biserica de la Angheleşti în Muzeul Satului Vâlcean de la Bujoreni. Am înţeles că e gata proiectul. Au fost o serie de probleme care mi-au lăsat un gust amar. Aproape că nici nu mai vreau să ştiu ce e acolo”, ne-a declarat dr. Cristina Serendan.

57.000 euro, diferenţa dintre datele Ministerului Culturii şi cele recunoscute de Fundaţia HAR

Proiectul “SALVart – Metode şi tehnici avansate de conservare şi restaurare perntru patriomoniul cultural – istoric imobil” este proiectul pentru care, conform Mecanismului Financiar al SEE – Fundaţia ONG, apare finanţat cu 73.000 de euro din valoarea totală a proiectului de 98.746 euro, diferenţa urmând a fi suportată de beneficiar, Fundaţia HAR. Termenul de implementare a proiectului a fost de 20 de luni, până în 31 decembrie 2010. Alături de Fundaţia HAR, în proiect apar ca parteneri Muzeul Judeţean Vâlcea, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu” din Bucureşti şi Dacapo University For Vocational Crafts din Suedia. Proiectul consta în salvarea şi muzeificarea schitului de la Angheleşti (demontare, transport, restaurare-conservare şi montare, achiziţionare materiale, plata orelor suplimentare pentru muncitori ş.a.), Muzeul Judeţean urmând a contribui doar cu amplasamentul şi cu specialiştii în timpul programului normal de lucru. Până la urmă, proiectul s-a întins până la sfârşitul lui 2013, lucru recunoscut parţial şi de cei de la HAR. În lista finală a beneficiarilor de finanţări pentru anul 2012 a Administraţiei Fondului Cultural Naţional (AFCN) apare din nou Fundaţia HAR, cu proiectul “SALVart – Lucrări de restaurare şi conservare la Biserica de lemn Pietrari – Angheleşti 1655”. Proiectul a fost evaluat cu 75,67 puncte, fiindu-i aprobată o finanţare de 34.955 lei. Rezultă o sumă totală investită în acest proiect de aproximativ 107.000 euro.
Reprezentanţii Fundaţiei HAR s-au mândrit în presa locală şi naţională cu proiectul strămutării bisericii de la Angheleşti. În toate relatările apare, fiind citaţi beneficiarii, că valoarea proiectului a fost de numai 50.000 de euro, fonduri ce ar fi fost alocate integral prin programul “EEA Grants” (finanţat de Guvernele Islandei, Principatului Liechtenstein şi Norvegiei – şi nu 73.000, cât apare în mecanismul financiar SEE), în afară de cei 34.955 lei de la Ministerul Culturii, prin Administraţia Fondului Cultural Naţional (AFCN), lucru consemnat şi de prof. dr. Florin Epure în Revista Clipa, în 2014.

Harul Luizei Barcan şi transformarea casei sociale în cui al lui Pepelea la Muzeul Satului Vâlcean...

Mai adăugăm că majoritatea materialelor au fost transportate de angajaţii muzeului, cu mijloacele instituţiei sau cu unele proprii, deşi această activitate era asumată prin proiect de fundaţia HAR. Regretatul Alexandru Nancu şi chiar Luiza Barcan, actualul director al fundaţiei, au ilustrat un articol în Revista Buridava pe tema strămutării Bisericii din Angheleşti cu fotografii grăitoare în acest sens. Din Fundaţia HAR, conform propriului CV, face parte şi preşedintele UAP Vâlcea, Gheorghe Dican. Restul, îl lăsăm să fie citit din scrisele directoarei Fundaţiei HAR, Luiza Barcan. “Trebuie extrasă pictura de la biserica din Pietrari de pe suportul ei provizoriu, ataşată unui suport stabil şi, parţial, reintegrată monumentului. Acest lucru trebuie să se întâmple anul acesta, pentru ca biserica să poată fi apoi sfinţită şi reclasificată în categoria «Tezaur». După ce casa socială, devenită atelier de creaţie pentru Alexandru (Nancu – n.r.) şi încă alţi artişti, va fi degajată, aş vrea ca acest edificiu să devină un atelier de creaţie permanent, care să-i poarte numele şi unde, anual, printr-un parteneriat între Fundaţia HAR, Muzeul Judeţean şi municipalitate, un artist sau doi să primească câte o bursă de creaţie. Adică să poată lucra la Bujoreni, în orice tehnică, finalizând bursa printr-o expoziţie şi o donaţie de lucrări către muzeu. Pentru aceasta, însă, trebuie ca şi casa socială să beneficieze de încă unele reparaţii şi amenajări. Apoi, al treilea proiect şi, poate, cel mai greu de îndeplinit, este renaşterea Muzeului Satului Vâlcean. Aici e nevoie de toate forţele responsabile şi capabile” – Luiza Barcan, Viaţa Vâlcii, miercuri, 13 martie 2013, “Scrisoare deschisă către râmniceni - O scurtă poveste despre creaţie şi dăruire”.