La data de 28 iulie 2015, Mediafax citează funebra producţie managerială exprimată de ministrul Sănătaţii: “Anchete ca cea privind prescrierile anumitor medicamente sperăm să descurajeze corupţia”. Bănicioiu se referă la o operaţiune de mare amploare, declanşată de procurorii DNA, cu scopul stopării unor fapte de corupţie, fiind suspectate înţelegeri privind prescrierea anumitor medicamente, cu “recompensarea” medicilor de către producătorii de medicamente şi firmele furnizoare. În cadrul acţiunii, până la data de 5 august, au fost efectuate 61 de percheziţii la domiciliul şi cabinetele unor medici din cadrul mai multor spitale din Bucureşti şi judeţele Ilfov, Sibiu, Mureş, Sălaj, Cluj, Bistriţa-Năsăud şi Timiş, aria de investigare a cazului fiind extinsă în Otawa (Canada), San Diego, Las Vegas (SUA) şi mai apoi în Italia, Franţa şi Germania, unde producătorii de medicamente şi firmele specializate în comercializarea acestor produse au achitat sume imense câtorva zeci de medici români cărora le-au decontat transportul şi pachetul de vacanţă, pe parcursul mai multor ani până în luna august 2015.
În colimatorul DNA au intrat în principal produsele cu valoare ridicată, denumite Avastin, Herceptin, Interferon, Zoladex şi Taceva, folosite în cadrul Programelor Naţionale de Oncologie şi de Terapie Intensivă a Insuficienţei Hepatice, fiind suspectat faptul că numărul pacienţilor incluşi în schemele terapeutice ar fi fost majorat artificial şi că ar fi fost crescute stocurile de medicamente în cadrul farmaciilor cu circuit închis, în mod nejustificat de rulajul efectiv în cadrul Programului Naţional de Sănătate.
Operaţiunea pe care mi-am permis să o numesc “Ca cea lui Bănicioiu” este fără îndoială îndreptată împotriva corupţiei, necesară şi oportună în acest sens. Nenorocirea este însă aceea că ministrul Sănătăţii o foloseşte în modul cel mai ordinar cu putinţă pentru a justifica scăderea cheltuielilor prin înlocuirea unor medicamente performante cu altele mai ieftine, dar net depăşite, invocând motivul că toate au la bază aceeaşi substanţă activă, ceea ce este prostirea bolnavului pe faţă şi cu tupeu jegos.
Pentru a mă face înţeles, risc să dau un exemplu ridicol: de ce iahnia de acasă nu se poate compara cu aceea făcută la cazan, în armată, cu toate că în ambele cazuri “substanţa activă” este fasolea? Tot aşa şi cu medicamentele care pot avea aceeaşi substanţă activă, dar într-o altă formulă.
Cum să-l convingi pe bolnavul care până acum s-a tratat eficient cu Avastin şi Herceptin că le poate înlocui cu picături de pus în nas, când el crede cu toată puterea că mai este în viaţă datorită acelor medicamente?!
Este evident că domnul ministru n-a auzit de iahnia de fasole numită psihologia bolnavului şi din această cauză îi ucide speranţa, medicamentul miraculos, din palma lui Dumnezeu.
P.S. Mai mulţi cititori ne-au semnalat că deja Herceptin a întârziat să apară la Râmnicu Vâlcea. Ne vom informa şi o să vă ţinem la curent.