În Monitorul Oficial (nr. 0579 din 2015) a fost publicat Actul nr. 140 din 27 iulie 2015 emis de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) reprezentând un Ordin privind aprobarea unor licenţe de concesiune pentru explorare. Documentul semnat de Gheorghe Duţu, preşedintele ANRM, are la bază prevederile art. 13 şi art. 21 alin. (1) din Legea minelor nr. 85/2003, cu modificările şi completările ulterioare şi pe cele ale art. 4 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 1.419/2009 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, cu modificările ulterioare. Prin acest demers sunt aprobate nouă licenţe de concesiuni pentru explorare pentru tot atâtea perimetre astfel: minereuri polimetalice şi auro-argentifere din perimetrul Geamăna - Colţii Lăzarului, judeţul Alba, minereuri metalifere din perimetrul Zariştea Mică, judeţul Vâlcea, lignit din perimetrul La Râpa I, judeţul Bihor, lignit din perimetrul Miculeşti 3, IV şi Valea lui Cuţui, judeţul Gorj, apă geotermală din perimetrul Drumul Variaşului km 14, judeţul Arad, apă minerală terapeutică din perimetrul Poiana Câmpina, judeţul Prahova, apă minerală terapeutică din perimetrul Sărata, judeţul Bacău.
Zariştea, toponim cu bucluc sau eroare strategică?
Majoritatea licenţelor vizează resurse minerale situate în zone în care te aştepţi să le găseşti în atenţia specialiştilor în domeniu, mai puţin cel din Vâlcea. “Se aprobă Licenţa de concesiune pentru explorare nr. 18.304/2015 privind explorarea resurselor de minereuri metalifere din perimetrul Zariştea Mică, judeţul Vâlcea, încheiată între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, şi Societatea Comercială MBE MINERAL RESOURCES - S.R.L., municipiul Bucureşti, în calitate de concesionar”, sună textul articolului 2 din ordinul 140 al ANRM.
Din punct de vedere al denumirii perimetrului, acesta este extrem de greu de găsit, dacă nu imposibil, deşi datele geografice la îndemână pe internet sunt destul de vaste. De altfel, termenul Zariştea pare menţionat greşit, în Vâlcea existând mai multe zone în care găsim denumirea Jariştea sau Jaroştea, care provine din termenul folosit de localnici în Evul Mediu pentru operaţiunea de curăţare (curătură) a unor suprafeţe pentru despădurire şi aducerea lor în stadiul de teren agricol. Majoritatea acestor denumiri le găsim în zona montană, cele mai cunoscute fiind Jariştea de pe Valea Păscoaiei (Brezoi), Jaroştea, loc izolat la estul comunei Racoviţa, graniţă cu Titeşti şi Perişani şi Jariştea din Plai, punct de pe un traseu pe râul vâlcean Bistriţa, în Munţii Căpăţânii. Din toate aceste zone, atât noi, cât şi alţi colegi jurnalişti am cules, de-a lungul timpului, relatări ale localnicilor despre existenţa unor zăcăminte de metale rare despre care s-au interesat cu discreţie maximă mai toţi cotropitorii acestor meleaguri (ultimii fiind nemţii, în perioada celui de-al Doilea Război Mondial), dar şi autorităţile din diferite perioade, cum ar fi comuniştii. Într-un studiu apar menţionate “Mici grote dezvoltate prin dezagregarea pe fisurile rocilor: grotele din Valea Doabrei, din Valea Păscoaia, din Munţii Căpăţânii”. Fraza nici nu confirmă, nici nu infirmă ceea ce susţin localnicii amintiţi, cum că acestea ar fi mine de prospecţiune.
Director Transgaz, specialist în căutarea zăcămintelor de metale rare
Sărăcia (sic!) de informaţii continuă şi în ce priveşte activitatea concesionarului licenţei de explorare. Conform datelor publice de pe site-ul Ministerului Finanţelor, înfiinţată în 2013, SC MBE Mineral Resources S.R.L. (J40/12198/2013, CUI 32310778) are un capital subscris şi vărsat de 10.000 de lei, iar ca principal obiect de activitate “Extracţia altor minereuri metalifere neferoase” (Cod CAEN 0729). Anul trecut, firma a avut trei angajaţi (4 în 2013), o cifră de afaceri de 169.752 lei, pierderi nete de 427.004 lei (Cheltuieli de aproximativ 591.600 lei). Datoriile raportate se ridicau la aproximativ 609.000 lei şi creanţe de puţin peste 85.000 lei. Nimic concludent, până aici, nu-i aşa? Totuşi, cu ajutorul unui CV postat pe site-ul companiei Transgaz, am reuşit să aflăm că actualul director al departamentului Corp Control şi HSSEQ (securitate internă) Viorel Ciprian Achim, de 59 de ani, originar din Turda, judeţul Cluj, a deţinut, în perioada septembrie 2013 – noiembrie 2013, funcţia de director tehnic la S.C. MBE MINERAL RESOURCES S.A. Bucureşti, adică “şef structură de securitate – organizarea, conducerea, coordonarea ansamblului destinat protecţiei companiei, cu accent pe partea de informaţii clasificate. Organizarea şi conducerea activităţii de cercetare, proiectare, consultanţă execuţia de lucrări pentru dezvoltarea proiectelor de valorificare a resurselor naturale”. Conform propriilor menţiuni din CV, Achim a deţinut (în paralel, în 2013, sau anterior) funcţii cu atribuţii similare la societăţi precum S.C. MINING PROJECT S.A. Bucureşti sau S.C. LION RESOURCES S.R.L. Bucureşti. “Martie 2010 – februarie 2011, Inginer proiectant S.C. GREEN HIDROFOR S.R.L. Baia Sprie, Membru în echipa de realizare a Studiului de Fezabilitate pentru deschiderea unei noi mine de uraniu în România, în Carpaţii Orientali şi realizarea de noi facilităţi de preparare şi rafinare a minereului de uraniu pentru obţinerea octoxidului de uraniu necesar producerii combustibilului nuclear destinat funcţionării CNE Cernavodă”, mai scrie în CV-ul directorului Transgaz Viorel Ciprian Achim.
În loc de concluzii, lăsăm deocamdată puncte de suspensie la finalul acestui articol. Se impun totuşi cel puţin două întrebări. Dacă informaţiile privind prospecţiunile în această zonă sunt clasificate, de ce apar ele atât de... vizibil în mediul online, când banale alocări de fonduri către comune şi oraşe par ascunse cu străşnicie de Guvern? Dacă, dimpotrivă, nu sunt clasificate, de ce atâta mister şi în folosul cui?
