Ioana Heidel a scris un roman al formării, un bildungsroman, într-o scriitură tenace, crescută din experienţa vieţii, cu un titlu uşor metafizic “Dincolo de orizont”.
Complexul tematic este specific zonei mitteleurop, o româncă se căsătoreşte cu un sas, evadează în Germania, pentru a-şi salva copilul bolnav de astm, înainte de ‘89, rămâne acolo, este victorioasă, descrie situaţia saşilor în jurul anilor ‘45, ‘60, ajunge un bun informatician în toposul lui Wagner, îşi vede copilul fericit, afirmă despre soţul său Sven: “Mi-a fost în aceşti ani alături. Misterul vieţii lui nu l-am putut dezlega. A iubit cu adevărat două femei. Una dintre ele a fost maica sa.”
Cartea Ioanei Heidel este şi un altfel de argument, cum o olteancă reuşeşte să cucerească un sas, o familie de saşi, să armonizeze mentalităţi diferite, are concluzii pitoreşti despre mândria de a fi oltean.

Nu degeaba se spun atâtea bancuri pe seama noastră, cele mai multe plămădite tot în minţile noastre, fiindcă gluma ia sfârşit când l-ai înjurat pe oltean de nevastă. Dreptatea şi-o face singur. Un volum despre tenacitate, normalitate, într-o scriitură corectă, un argument pour l’homme, o paradigmă culturală, unde libertatea este expresivă în limitele bine temperate ale coliviei civilizatoare.
Am ascultat, de câteva zile, Dvorjak. La marginea unui cimitir de lângă Sighişoara, la mormântul unui supravieţuitor de la Oarba de Mureş, acordurile par murmurătoare, expresiv fondatoare... Apar camioanele armatei române şi nu numai, probabil, de după serpentinele care părăsesc oraşul.
Apariţie ciudată, de frison, mai ales când ai atâta informaţie din presă, iar maşinile par dintr-un film de Vest. În context sighişorean reflexiv, reflexiv este Dan Lototchi, doctor în Filologie, eseist, traducător, poet, viaţă şi destin, soţia lui, plecată după revoluţie alături de el în Belgia, iniţiază singură un protest pentru drepturile imigranţilor, 29 de zile în greva foamei, discuţii cu miniştri, presa, foruri internaţionale, deranjează cumplit, este expulzată, fiind trimisă în ţară, ca şi soţul său, cu avioane separate.
Ce s-a întâmplat, de fapt. Dincolo de aspectul legislativ, unde Magda a fost victorioasă, obţinand post factum (ei fiind expulzaţi, n-au mai beneficiat de dreptul dobândit), pentru ceilalţi imigranţi, reducerea micii şi marii naturalizări, în scopul obţinerii cetăţeniei belgiene, sufletul de mamă, matricea stilistică sofianică, dorea pentru fiul ei condiţii sigure de existenţă, garantate prin cetăţenia belgiană.
În ţară, Magda nu suportă înfrângerea în faţa istoriei. De câţiva ani îşi petrece zilele într-un spital. Băiatul ei, informatician, a făcut recent accident cerebral, nu se ştie dacă are asigurări sociale.
Dan vorbeşte despre admiraţia lui pentru gestul ei şi citeşte un text despre Noul şi Vechiul Testament... îl pun pe picioare, mă, băiete... Magda arăta splendid, Dan era reflexiv, nici nu se putea să li se întâmple altfel...