Stenogramele convorbirilor dintre Sorin Ghiţă şi Andrei Chiliman par a spune: totul nu este pierdut, fiindcă altceva nu există, totul este real...
Existenţa noastră genetică, ex toto orbe, este dificil de resetat. Frontul de unde, fenomen fizic, dar şi din timpul psihic, pare a spune că a genera informaţia în istoria umanităţii din undă în undă, deal - vale, precum metafora blagiană, nu este formativ, dacă la origine, ab initio, nu există în corpuscul, ceea ce trebuie să fie o stare benefică, pozitivă, de la Agathos Demiurgos.
Altfel spus, cum se dezvoltă informaţia din genotext în fenotext, în terminologia hermeneuticii literare.
Sorin Ghiţă şi Andrei Chiliman sunt un argument pentru decizia Romei de a nu trimite în Dacia locuitorii elevaţi ai celor mai importante provincii...
Gest autentic, propus nu numai pentru Dacia, ci pentru Imperiul Roman în general.
Concluzia ar suna aşa: Dacă aristocraţii sunt esenţiali, dar obosiţi, deci mai puţin productivi, adică nu mai pot construi istoria călare, cum ar spune Th. Mommsen, atunci barbarii ar putea fi soluţia...
Altfel spus, istoria se poate salva printr-o virilitate normală sau accentuată.
Numai că personajele noastre au în oralitatea lor, decât termeni aproape obsceni, semn, psihanalitic spus, al sindromului discordant dintr-un ante-in-post copulare.
Existenţa lor este, indubitabil, neclasificabilă.