Generalul Ilie Gorjan, poet şi profesor universitar, la simpozionul „Ştiinţă-Istorie-Intelligence”, a fost prin comunicarea susţinută: „Rolul Jandarmeriei Române în evenimentele de la 23 august 1944”, cel mai autentic dintre vorbitori în prezentarea subiectului propus. Pregătirea profesională a domnului Ilie Gorjan şi-a spus încă o dată cuvântul. Comunicarea, bine documentată, excelentă chiar, succint expusă, reflexiv asumată, s-a terminat în cadenţă militară, sub zodia seninătăţii imperturbabile în aparenţă, tulburătoare ca structură de adâncime. Ilie Gorjan a rostit adevărul tranşant, despre unul din generalii Jandermeriei Române, transfigurat, cu sudoarea pe frunte, memorabil. Şi-a cerut scuze, prin efortul lui, faţă de poporul român, pentru greşelile înaintaşului. Gestul trebuie reţinut în antologia onoarei militare naţionale şi vâlcene. La Rm. Vâlcea, recunoaştem, gestul generalului Ilie Gorjan înseamnă un comportament de rara avis.

Simpozionul, în general, a avut aer diamantin, spectacol liniştit, ca desfăşurare geometrică. În ceea ce-l priveşte pe generalul Chelaru, „perioada” rostită, ca figură retorică, a fost strălucitoare, n-a avut însă reflexivitatea din sintagma: victorie a la Pyrus.
O lume aşezată, nesupusă intemperiilor, care nu activează în primele rânduri cu, rare ori, adevăruri rostite din prim planul sacrificiului. O afirmaţie, a colonelului Petrescu, tulbură interogativ: Ofiţeri buni, generali, din păcate, numiţi politic.
O prezenţă, culturală, o expresivitate voluntară şi involuntară: Domnul Florian Bichir.