Reportaj

Burilenii vând lubeniţe dulci ca zahărul pe marginea drumului

Lubeniţarii mehedinţeni scot bani frumoşi din plantaţiile la care lucrează cu toată familia

Zeci de familii din comuna Burila–Mare, judeţul Mehedinţi, produc în fiecare an în tarlalele nisipoase dinspre Tigănaşi, pepeni parfumaţi şi lubeniţe dulci de-ţi lasă gura apă. Oamenii îşi vând marfa direct din capul locului, pe marginea şoselei, la umbra plutelor bătrâne. Aşa face şi Victoria Pană de ani de zile. Tanti Leta, cum este cunoscută în zonă, recunoaşte că munceşte la soare şi face bani la umbră. Şi încă ce bani. Sute de milioane de lei vechi...

Cum se mijeşte de ziuă, cam pe la 6.00, Victoria Pană, în vârstă de 62 de ani, îşi face apariţia ca o nălucă în capul parcelei de pepeni şi lubeniţe ce se întinde pe aproape 2 hectare. Face schimbul cu soţul ei, Dumitru, care, acum, în perioada de copt, are funcţia de paznic şi nu doarme acasă, ci într-o covercă ridicată în mijlocul plantaţiei. Hoţi nu sunt, dar aşa este obiceiul. Dacă toţi cei din zonă îşi păzesc culturile, o fac şi ei. De altfel, în tarlalele nisipoase de pe marginea drumului care duce în satul Ţigănaşi sunt zeci de familii din comuna Burila–Mare, judeţul Mehedinţi, care pun în pământ lubeniţe şi pepeni în fiecare an.
Oamenii susţin că solul nisipos le-a dat întotdeauna producţii bune de lubeniţe. Şi nu numai cantitativ, ci şi calitativ. Sunt şi câteva secrete şi anume să le munceşti când trebuie, însă un rol îl are şi Dumnezeu cu câte o ploaie la timpul ei. Aşa cum face tanti Leta fac toţi burilenii care au lubeniţe aici. Cât este ziulica de mare stau la vânzare, pe marginea drumului, sub plutele mari şi umbroase. Şoferii care tranzitează zona ştiu regula: preţul lubeniţelor este de 1 leu kilogramul, iar la en-gros, costă ceva mai puţin, după cum te tocmeşti, 0,5 lei ori 0,6 lei pe kilogram. Sunt zile când ţăranii nu fac bani prea mulţi, dar sunt şi altele în care au baftă să facă zeci de milioane de lei vechi. Unul dintre norocoşi, tanti Leta, ne-a mărturisit că a făcut într-una din zilele trecute 57 de milioane de lei vechi. „Au venit unii de la oraş şi le-am dat 12 tone la en-gross. Am luat 57 de milioane de lei vechi numai într-o zi. Mesajul meu către orăşeni şi către toţi oamenii este că dacă munceşti, chiar şi fără servici, poţi să trăieşti foarte bine... Şi nu trebuie să te forţezi cu munca... Merge şi pe uşurica... Trebuie să munceşti însă cu cap!”, povesteşte tanti Leta.

„Trăiesc bine, mulţumesc lui Dumnezeu!”

"Niciodată n-am câştigat sub 100 de milioane de lei vechi de pe urma lor. Anul acesta speră să fac peste 150 de milioane de lei vechi. Investiţia m-a costat în jur de 30 de milioane de lei cu tot cu cele 3 praşile.", Tanti Leta

Sub pluta umbroasă de la marginea drumului şi din capul tarlalei de lubeniţe, tanti Leta îşi are format demult „standul”. Are o masă încropită din câteva scânduri, un scaun de plastic pe care să stea liniştită ca omul care se respectă, cântarul, o grămadă mare de lubeniţe şergate, proaspăt culese şi geanta cu bani. Cum opreşte omul maşina, cum se ridică de pe scaun şi-l îmbie să-şi aleagă ce doreşte. „Am clienţii mei care mă cunosc. Cine ia puţin pentru consumul propriu ştie că un kilogram se vinde cu 1 leu. Nu se tocmeşte. Alege lubeniţa sau lubeniţele, i le cântăresc, îmi dă banii şi pleacă. Chiar şi cu bucata am făcut într-o zi vânzare de peste 3 milioane de lei vechi! Eu din această muncă am reuşit să-mi fac casă cu 8 camere, să am baie şi să am de toate. Dacă mergeţi la mine acasă vă arăt zeci de curcani albi şi mari de vă speriaţi. Nu pot să mă plâng. Trăiesc bine, mulţumesc lui Dumnezeu”, ne dezvăluie tanti Leta. Deseori se întâmplă să fie vizitată de copii pofticioşi care vor să se înfrupte din lubeniţele dulci ca zahărul. Ori de câte ori îi vede prin apropiere, femeia îi cheamă să le taie câte o lubeniţă, două, căci dar din dar se face raiul... Iar aceştia îmbucă din felii cu aşa de mare poftă încât se umplu pe la gură de zeamă...

„Mai facem un grătar, mai bem o berică rece...!”

Tanti Leta susţine că plantează aici lubeniţe de circa 15 ani şi întotdeauna a făcut bani frumoşi din ele. Acum se aşteaptă să scoată în jur de 150 de milioane de lei vechi: „În niciun an nu m-au lăsat lubeniţele. Niciodată n-am câştigat sub 100 de milioane de lei vechi de pe urma lor. Anul acesta sper să fac peste 150 de milioane de lei vechi. Investiţia m-a costat în jur de 30 de milioane de lei cu tot cu cele 3 praşile. Secretul reuşitei este să le munceşti la timp şi să ai sămânţă tratată. Dacă e an bun, de când se coc, din iulie, poţi vinde lubeniţe şi pepeni până în octombrie. La noi, de pe un hectar şi jumătate cât avem, cred că facem în jur de 25-30 de tone de lubeniţe. Cât stăm la vânzare, aici, la umbră, sub pluta asta, îmbinăm utilul cu plăcutul. Mai bem şi noi o berică rece, mai facem un grătar, că de-aia trăieşte omul!”, ne-a mai spus râzând tanti Leta. Contactat telefonic, primarul din Burila–Mare, Jean Cicic ne-a declarat, mai în glumă, mai în serios, că lubeniţele de Burila–Mare nu sunt cu nimic mai prejos decât cele de Dăbuleni: „Lubeniţele noastre sunt poate mai bune decât cele de la Dăbuleni, pe care le promovează domnul Geoană! Spun asta pentru că la noi vin în fiecare an angrosişti din Timişoara, Lugoj, Caransebeş şi sunt mulţumiţi de gustul şi dulceaţa lor. Aşa este, doamna Leta, ca şi alţi consăteni de-ai mei pun lubeniţe de peste 10 ani şi au numai de câştigat din această tradiţie a noastră a burilenilor”, ne-a spus primarul Jean Cicic.

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...