Opinii

 

Morţii dintre vii

De obicei, morţii nu se mai întorc şi nici nu ne mai pot face rău. Sunt duşi într-o lume ipotetică şi, după ce-i plângem amar de vreme, ne obişnuim să credem că acolo le e mai bine. Doar în ţara asta decedaţii, îngropaţi cu bocitoare, pomeni şi rugăciuni, fac parte dintre vii, sunt nescăzuţi şi folositori. Sunt buni să rotunjească nişte cifre, să ţină cu numele nişte oraşe, nişte funcţii, nişte interese. Doar în ţara asta, morţii mai au drept de vot, deşi, li s-or fi îndoit şi crucile în timp. Doar în limba asta de ţară, frecată cu tot usturoiul, sunt luaţi în calcul indivizi de la parastasele cărora s-au săturat ani buni vecinii şi s-au îmbrăcat golani, beţivi, gropari, cerşetori. Doar în România listele electorale se actualizează după ce se numără haotic, cei vii împreună cu fantomele şi-apoi se aşteaptă o minune. Doar în România sunt la modă păstrarea eternului respect şi a viei amintiri, prin neştergerea din baza de date a celor care şi-au dat duhul.

Şi poate, de bine organizat ce a fost acest referendum, acum e nevoie de curăţenia „post-mortem”. Probabil că doar în România dispăruţii, rătăciţii şi semenii apuşi sunt aşteptaţi la urne ca să aducă, laolaltă cu pământenii, schimbarea aia după care am devenit disperaţi, dar care n-o să vină niciodată, cu nişte adormiţi în instituţii. Doar în România se întâmplă să aşteptăm multe de la noi, neştiind de fapt câţi am mai rămas. Doar în România se întâmplă să ne grăbim ca nişte vulturi să avem ceea ce nu putem clădi cu răbdare şi înţelepciune. Doar în România, cu acordul sau, în unele cazuri, din neglijenţa unor funcţionari care nu-i bifează pe cei duşi pe lumea cealaltă, morţii trasează destinul celor vii şi nu putem scăpa de ei. Deşi Anastase nu a mai numărat nimic, suntem în faţa prăpastiei care nu ne permite să sărim până la versantul cu democraţia. Ne-am împiedicat în nişte liste cu bube, cu babe şi moşi răpuşi de boli şi bătrâneţe. Ne-am împotmolit în idealuri absurde şi în nişte calcule care, cumva, mai devreme sau mai târziu, vor fi reglate, dar nu când era mai mare nevoie. Doar în România politică şi socială avem morţi vii care nu-şi găsesc odată locul şi nici nu ne redau liniştea. Ironie sau nu, în România morţii rămân să încline balanţa. Depinde cine-i numără din nou şi cine ne-o vedea de Sus.

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...