Opinii

 

Leul cere cu disperare să i se arunce prosopul

Cunoscătorii într-ale sportului, concret în disciplina boxului, ştiu ce înseamnă gestul aruncării prosopului din colţul ringului: competitorul în cauză apreciază că este într-o asemenea stare de epuizare, încât nu mai poate continua lupta şi se recunoaşte învins de adversar înainte de limită. Înainte de a trece la cuvenitele explicitări, iată ce mi-a trecut pe la ureche duminica trecută, când supravegheam referendumul în calitate de observator: măi frate, zicea un sătean din sudul Doljului către altul, cât dracu’ ne mai ameţesc ăştia de cap cu cursul leului, că a ajuns şi cursul acesta curat buletin meteorologic. Vrea Ăl de Sus să fie secetă, e secetă de se-alege praful de tot; la fel şi cu leul, vrea cineva de sus să se ducă la vale, se duce de nu se mai opreşte. Păi, când se va termina şi cu seceta, şi cu căderea leului, sfântul ştie, da’ măcar cu leul ăsta, să-i fixeze dracu’ cineva de la stăpânire o valoare acolo, bătută în cuie, să ştim odată o treabă… Acesta a fost dialogul. Citesc în ziua de luni după duminica referendumului o concluzie al unui institut de sondaje, care sună sec şi fără echivoc: „Cunoştinţele şi abilităţile financiare ale românilor s-au diminuat în ultimele 18 luni. Aproape 90% dintre români au un nivel redus de înţelegere a problematicilor legate bani sau întâmpină dificultăţi în a utiliza concepte financiare esenţiale“. Este clar pentru toată lumea.

Acum să revenim la oile noastre, adică la explicitările legate de context. Curtea constituţională, pusă în faţa unei decizii cruciale, tot chitind şi socotind, a decis că e mai aproape roba decât pardesiul. A decis e un fel de-a spune, deoarece a gândit şi acţionat după preceptul acela cu de la Viktor Orban citire: „într-o situaţie problematică, cea mai bună decizie este nicio decizie“. Amânarea deciziei Curţii Constituţionale pe referendumul pentru demiterea preşedintelui va influenţa în continuare evoluţia monedei naţionale. Analiştii sunt de părere că deprecierea leului va continua până la 31 august, sau, mai rău, până la 12 septembrie. Concret, cel mai rău, dar şi cel mai probabil scenariu ar fi acela în care guvernanţii ar persista în tentativele de a-l demite pe preşedintele suspendat, ceea ce ar presupune paralizia cvasitotală a actului de guvernare, concomitent cu relaxarea unor ţinte din programul cu F.M.I. prin aruncarea cu pomeni în electoratul care, nu-i aşa, trebuie „obişnuit“ cu regimul, că doar se apropie alegerile legislative din noiembrie (guvernanţii plusează şi vor şi prezidenţiale). Toate acestea ar determina, pe cale de consecinţă, o scădere puternică a încrederii şi o depreciere în consecinţă a leului. „În cel mai rău caz, evenimentele se desfăşoară într-un asemenea mod încât pun sub semnul întrebării programul României cu F.M.I. şi U.E., situaţie care ar determina probabil îngrijorarea puternică a investitorilor, ar duce la creşterea randamentelor obligaţiunilor, ar lovi încrederea consumatorilor şi mediului de afaceri, scăzând cheltuielile de consum. Într-un astfel de caz, nu sunt sigur că rezervele B.N.R. ar fi suficiente pentru a împiedica o depreciere mai puternică a leului, iar banca centrală ar putea recurge la majorări defensive ale dobânzilor”, declară William Jackson, analist la Capital Economics. Sau, la limită, poate fi luată în considerare şi varianta în care banca centrală, deşi ar avea rezerve, să nu mai fie dispusă să le arunce pe fereastră pentru a susţine, de dragul cursului, un război politic care nu-i al ei şi să pună piciorul în prag, „livrând“ ambelor tabere cadavrul leului, de către un Isărescu mai puţin tehnocrat şi mai mult moralist: iată băieţi, asta-i pohta ce-aţi pohtit… Acum, luaţi leul şi spălaţi-vă pe cap cu el. Şi aşa, B.N.R. a fost acuzată că prea a ţinut de curs în ultimul timp, în condiţiile în care economia n-a mai fost capabilă să ajute acest curs. Chiar aşa, cine să-l mai ajute? De vreo nişte ani de zile buni, România este cunoscută pe-afară doar prin două brand-uri mari şi late: Dacia Logan şi Borsec. Ca în proverbul cu barza chioară şi cuibul, Loganul a prins un culoar bun pe piaţă în vreme de criză, fiind o maşină ieftină şi suficient de rezistentă la tăvăleală, iar Borsecul, de bine, de rău, ni-l dă natura cu compoziţia care-l face competitiv, nouă rămânându-ne doar grija îmbutelierii. Bine că le mai avem şi pe acestea, dar ar trebui să reflectăm că Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi în traistă. Până la urmă, orice s-ar întâmpla, având în vedere vulnerabilitatea României la problemele de la periferia zonei euro, această incertitudine prelungită este ultimul lucru de care ţara mai avea nevoie.

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

27.08.2012 - 18:20 biuteee:vesnica pomenire

Pagina 1 din 1 (1 comentarii din 1)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...