Inedit

ASR Principele Radu al României: „Viziunea se face cu generozitate şi cu responsabilitate, nu cu şmecherie”

Consecventă rolului de mentor spiritual al tinerei generaţii, Casa Regală a României se implică în dezvoltarea proiectelor care construiesc punţi de legătură între trecut şi viitor. Ca urmare a proiectelor dezvoltate de „Leaders Romania”, tinerii care caută în prezent un model de urmat pentru desăvârşirea carierei au ocazia de a se reuni sub Înaltul Patronaj al Casei Regale a României şi de a analiza probleme generaţiei lor. Mai jos, redăm integral cuvântul Alteţei Sale Regale Principele Radu cu ocazia deschiderii Şcolii de vară Leaders Romania 2012.

"Leadership-ul statal, numit în limba engleză statesmanship, nu are echivalent în limba română (poate nu întâmplător). El nu este, însă, din acest motiv, mai puţin important pentru viitor.", ASR Principele Radu al României

Organizaţia tinerilor intelectuali „Leaders Romania” împlineşte în 2012 cinci ani de existenţă, la fel ca şi Şcoala lor de vară, care a dorit să se plaseze sub Patronaj Regal. Neţărmurită a fost bucuria mea când am aflat despre începerea, anul acesta, la Predeal, pe 5 august, a unei noi serii de conferinţe, dezbateri, prelegeri şi dialoguri pe teme de cârmuire politică, economică ori diplomatică.
Pe cât România trăieşte în prezentul ei drame de identitate şi accidente în exercitarea libertăţilor, pe atât este mai însemnată consolidarea tinerii generaţii de lideri români, cei pe umerii cărora se va aşeza România greşelilor, obtuzităţilor şi laşităţilor generaţiei noastre.
În 1866, sub domnia lui Carol I, după o serie de eforturi începute în anul 1848 şi continuate de Alexandru Ioan I, România a avut parte de o Constituţie care poate fi considerată un punct esenţial al începuturilor Statului român modern. Timp de aproape un secol, prin clarviziunea şi loialitatea competentă a oamenilor de Stat şi politici, Statul român a evoluat remarcabil, atingând o treaptă de stabilitate şi de respectabilitate fără precedent.
Din păcate, ultimii şaizeci de ani nu au fost la fel. Ceea ce s-a întâmplat după 1948 la noi în ţară, din punct de vedere politic şi chiar public, nu pare să fi dovedit că oamenii puterii din România contemporană au înţeles deplin importanţa Statului ca garant, cultivator şi ocrotitor al identităţii, tradiţiei şi continuităţii naţiunii.
Cert, există o diferenţă fundamentală între felul în care s-a performat politic în anii 1948-1989 şi exercitarea democraţiei, după anul 1990. România a trecut de la dictatura comunistă la o democraţie ce nu a încetat să se consolideze şi a intrat cu drepturi depline în NATO şi în Uniunea Europeană.
Numai că democraţia nu durează doar douăzeci şi patru de ore, şi anume în ziua alegerilor. Democraţia are nevoie să fie respectată şi în restul celor patru ani de mandat, zi de zi, clipă de clipă, de către fiecare instituţie publică, de către fiecare reprezentant al ei şi de fiecare dintre cetăţeni.
Pentru aceasta, legile şi cadrul democratic nu sunt suficiente. Este nevoie de aportul fiecărei forţe din societatea românească pentru a transforma în practică ceea ce afirmăm demagogic în teorie. Şi, mai presus de toate, avem nevoie de un Stat respectat şi dătător de încredere, cu instituţii profesioniste, care să lucreze complementar şi etic, în armonie unele cu altele.
În anii din urmă, au început să se vehiculeze cuvinte importante, precum „viziune”, „identitate”, „continuitate”. Este bine că ele pătrund în vocabularul puterii politice şi mediatice. Dar aceste virtuţi au nevoie să fie tratate corect, şi nu fantezist.
Viziunea se face cu generozitate şi cu responsabilitate, nu cu şmecherie şi cu interes propriu. Identitatea nu se repară cu oportunităţi politice, fie ele şi inspirate, ci cu loialitate. Continuitatea înseamnă cunoaştere şi respect, nu dispreţ la adresa instituţiilor, domnia bunului-plac şi meşteşug politic. Leadership-ul statal, numit în limba engleză statesmanship, nu are echivalent în limba română (poate nu întâmplător). El nu este, însă, din acest motiv, mai puţin important pentru viitor. De aceea, oganizaţiile tinerilor români, precum cea a voastră, sunt esenţiale.
România nu va avea, în deceniile care vin, probleme de democraţie sau de prosperitate. Va continua să devină o ţară din ce în ce mai avută şi mai conectată la lume. Dar dinamica şi abilitatea ei politică nu vor fi suficiente pentru ca naţiunea să se simtă acasă la ea în realitatea românească, în viitoarele decenii. Pentru ca viaţa publică să fie întreagă, echilibrul societăţii să fie cu adevărat stabil şi viitorul predictibil, România are nevoie să conştientizeze din nou importanţa respectabilităţii Statului şi a profesionalismului instituţiilor lui. Statul să redevină egida instituţiilor româneşti cu adevărat, nu numai în enunţuri. Toată suflarea românească – de la guvernare, societate civilă şi până la familia obişnuită – are nevoie de instituţii coerente şi demne de încredere, aşezate sub stema unui stat modern dăltuit, dar natural, real, nu reinventat în mod lamentabil de chiriaşi ai istoriei.
Politica românească rămâne partea esenţială a vieţii publice, într-un sistem bazat pe democraţie şi libertăţi, astfel precum este în fiecare stat al lumii euro-atlantice. Dar nu există niciun motiv ca politica să treacă dincolo de cercul guvernării şi de arena parlamentară şi să ocupe spaţiul neutru, ritual, armonios şi respectabil al leadership-ului statal. Acesta din urmă, fie că ţara este republică, fie că este monarhie, trebuie să reprezinte – cu adevărat, nu doar pe hârtie – un instrument al punerii oamenilor împreună, un spaţiu al încrederii, al iubirii generoase, al armoniei responsabile, al echilibrului vizionar.

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...