Nae Ionescu, cel mai bun ziarist din perioada interbelică, a elaborat şi pus în practică conceptul ”metafizica concretului”. Pentru marele filozof, ziaristul trebuia să fie dublat de un bun filozof. Filosofia îl ajută pe ziarist să vadă eternitatea fiecărei secvenţe de viaţă, ziaristul s-ar caracteriza prin normă, canon, smerenie faţă de divinitate! Revenim! Metoda a dat roade, filosoful Nae Ionescu având o influenţă covârşitoare asupra ziaristului, un model fericit/nefericit în istoria mentalităţilor româneşti. Ca să pună sens în articolul de zi cu zi, Nae Ionescu trebuia să “ardă” în fiecare segment cultural, după lecturi fundamentale, într-o viaţă cotidiană şi atunci alienantă. A făcut infarct la 50 de ani, trecând în panteonul actului sacrificial...

Era perioada când morala în jurnalism exista. Mă grăbesc să adaug: ziaristul era la fel de important uneori, precum scriitorul. Marquez discută intens despre valoarea şi utilitatea scriitorului şi a ziaristului în agora. Scriitorul colaborează, totuşi, mai ales cu smerenia, canonul, în timp ce ziaristul se supune macerării de zi cu zi. Esenţială trebuie să rămână metafizica concretă, sub formă de joc. Concluzia este că ziaristul trebuie să aibă un rost şi să nu stea la masa cu resturi.

Există în presa actuală polemici între câteva viziuni asupra istoriei.
Alexandru Mihai Stoenescu propune în Evenimentul Zilei interpretări asupra miturilor în cultura română, polemizând subtextual şi direct cu Neagu Djuvara, pe care îl numeşte eseist, o ironie gratuită. Neagu Djuvara a lucrat ştiinţific cu istoricii Şcolii de la Annalles. Trimiterile negative către Lucia Boia sunt evidente negativ, acesta fiind considerat un istoric malefic. În chestia cumană, Alexandru Mihai Stoenescu îl cheamă în ajutor pe academicianul Alexandru Zub. Academicianul de la Iaşi consideră discuţia despre “situaţia cumană” ca un suicid. E mult, e puţin, academicianul are anvergură morală. Deocamdată, însă, Alexandru Mihai Stoenescu face rezumate care nu-şi depăşesc limitele. Discutând personalitatea lui Corneliu Zelea Codreanu nu pare a-i fi citit nici pe Grigore Caraza, nici pe...
Deocamdată, aceste articole nu rămân decât pagină de ziar.