Opinii

 

Împrumuturi (de stat) şi bani (de la buget şi din fonduri europene) pentru „diminuarea abandonului şcolar” şi „creşterea procentului de promovabilitate” la Bac!

Nu mai este un secret pentru nimeni faptul că învăţământul românesc, supus de vreo 25 de ani încoace tuturor încercărilor de „reformare” cu forcepsul de către tot felul de neaveniţi, aşezaţi în capul mesei educaţionale fără să fi dovedit anterior prin nimic că meritau o asemenea favoare, a ajuns în halul în care este tocmai datorită eşecului (neasumat de nimeni) a acestor... pseudoreforme! Cei peste 20 (douăzeci!) de miniştri care, în tot acest timp, şi-au odihnit dorsalul pe scaunul ministrului reformator Spiru Haret (cel care, acum o sută şi mai bine de ani, a pus bazele învăţământului românesc modern), cu puţine excepţii, fie că au făcut ceva, fie că n-au făcut nimic, au contribuit doar la agravarea unei stări de fapt. A unei crize de sistem din care educaţia este doar o parte. Şi, pentru cei mai mulţi, nu şi cea mai importantă. Aşa că, dacă declarativ în campaniile electorale au umplut România doar de bune intenţii, politicienii de stânga sau de dreapta, odată ajunşi la ciolan, „uitau” tot ce promiseseră şi se puneau pe căpătuială: ieri, o semnătură bine „ţintită” = un DNA bine venit, astăzi!
Şcoala românească, tributară incompetenţei de a reforma a tuturor acestora, arată astăzi cum arată datorită „reformelor” pe care ei le-au iniţiat: reducerea cheltuielilor de personal din domeniul public şi scăderea alarmantă a salariilor a dus la degradarea statusului social al acestei oropsite categorii socio-profesionale, în care marea majoritate a personalului are studii superioare. Comparativ, un profesor din România câştigă lunar cam tot cât câştigă un profesor din Luxemburg în 4 (patru!) ore sau cât unul din Polonia în 14 ore! Cât timp resursa umană nu este motivată financiar nu se poate vorbi de un învăţământ de calitate şi nici de atragerea în sistem a unor tineri competenţi.
Birocraţia pe care au adus-o şi impus-o în sistem „profesioniştii” ministeriali, imuabili pe posturi datorită calităţii lor de funcţionari publici, prin transformarea educatorului într-un întocmitor de hârţoage inutile, nu a făcut altceva decât să afecteze negativ calitatea actului instructiv-educativ. Adoptarea unor prevederi care să transforme actuala lege a educaţiei într-un act normativ funcţional se impunea şi se impune cu necesitate. Pentru că modificările hei-rupiste care i s-au adus Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011 prin intermediul unor ordonanţe de urgenţă (OUG nr. 92/2012, OUG nr. 49 şi OUG nr. 94/2014) nu au făcut altceva decât să adâncească starea de criză a învăţământului preuniversitar, mai ales prin măsurile adoptate în favoarea unui învăţământ universitar de stat/privat aflat în colaps.
Faptul că dobândirea unei meserii prin actualul sistem de învăţământ tehnologic şi/sau profesional nu mai interesează pe aproape niciunul dintre copiii cu potenţial intelectual, nu pare să preocupe conducerile manageriale centrale sau locale. Toţi sunt mulţumiţi dacă se pot încropi câteva asemenea clase la nivelul unui judeţ, recrutate dintre absolvenţii cu sau fără Teste Naţionale susţinute/promovate, pe care mediile de absolvire sau admitere nu-i pot conduce în altă parte! Nu mai miră pe nimeni faptul că în lipsa „dorinţei” (de a deprinde tainele unei meserii aleasă la întâmplare) şi a „putirinţei” (de a pricepe cu ce se consumă această perioadă a şcolarizării), mulţi dintre aceşti copii, aduşi de întâmplare şi ţinuţi cu forţa în şcoală, nu peste multă vreme abandonează frecventarea orelor de curs sau de practică (pe care le-au făcut cu mari sincope şi până atunci) şi... fug de şcoală cât văd cu ochii! Şi nu se mai întorc! Decât să-şi piardă vremea cu învăţatul, preferă să obţină un venit cât de mic din practicarea ocazională a diferitelor îndeletniciri sezoniere. Nu intrăm acum în analiza profundă a tuturor cauzelor care au generat această stare de lucruri. Nu au făcut-o nici aceia care ar fi trebuit să o facă şi care trebuie să răspundă pentru contribuţia lor la actualele „realităţi” din sistem.
Drept pentru care statul român s-a gândit să mai pună de-un împrumut extern de vreo 200.000.000 de euro (două sute de milioane!) în vederea finanţării implementării Proiectului privind învăţământul secundar, în încercarea de a contribui la îmbunătăţirea trecerii de la sistemul educaţional secundar superior la cel terţiar şi „creşterea gradului de absolvire a primului an de învăţământ superior”! Beneficiare ale proiectului urmează să fie „toate liceele din învăţământul de stat cu rata scăzută de absolvire a şcolii sau de promovare a examenului de Bacalaureat”. O componentă a acestuia se referă la intervenţiile care urmează să fie făcute la nivelul liceelor (constând în granturi, asistenţă tehnică, instruire şi bunuri pentru a realiza activităţi precum: acordarea unor ore de remediere, meditaţii, consiliere, orientare profesională, activităţi extracurriculare, vizite de documentare, participări la competiţii, stagii de formare, achiziţii de bunuri etc.).
Până aici toate bune şi frumoase numai că asemenea activităţi pentru care s-au cheltuit bani cu toptanul, s-au mai făcut! Şi rezultatul lor, în afară de fâţâiala multor aleşi prin Europa, nu prea s-a văzut! Dacă unii „specialişti” din sistemul educaţional au expertiză în ceva, este indubitabil că au avut şi au doar în... tocatul banilor fără niciun folos pentru toţi ceilalţi!
Fenomen cu determinări complexe, părăsirea timpurie a şcolii (PTŞ) este definită drept „procentul tinerilor cu vârste cuprinse între 18-24 de ani care au finalizat cel puţin nivelul secundar inferior (echivalentul clasei a opta) şi care nu mai urmează nicio altă formă de şcolarizare sau Formare Profesională”.
Ţintele UE pentru orizontul de timp 2020 sunt centrate în principal pe: „îmbunătăţirea rezultatelor educaţionale datorită influenţei lor asupra creşterii economice prin ocuparea productivă a forţei de muncă, competenţe, formare profesională şi menţinere a elevilor/studenţilor în sistemul de educaţie”, obiective pe care şi România s-a angajat să le atingă.
În condiţiile în care ţinta de reducere a ratei de părăsire timpurie a şcolii în UE este de 10%, România şi-a propus ca până în anul 2020 să atingă o valoare a acestui indicator de 11,3%, plecând de la 17,3% în 2013. Nu cu mult timp în urmă ne-am mai angajat oficial să reducem rata abandonului şcolar din învăţământul preuniversitar şi am „redus-o” atât de tare încât a ajuns la... cel mai ridicat nivel din UE!
Pornind de la considerentul că îmbunătăţirea nivelului de studii poate produce beneficii semnificative pe termen lung, generând creştere economică şi locuri de muncă, se impune ca pentru finanţarea educaţiei să se promoveze alte soluţii decât cele agreate de guvernanţii de până acum, care s-au rezumat la: reducerea cheltuielilor de personal, a alocărilor pentru infrastructură, întreţinere şi echipamente etc. În condiţiile în care criza a afectat în mod serios perspectivele tinerilor, este nevoie de o nouă abordare a politicilor publice din domeniul educaţional. O abordare întemeiată pe îmbunătăţirea ofertei de servicii de înaltă calitate în materie de învăţământ profesional şi tehnic (denumit VET), poate contribui la reducerea ratei înalte a nivelului de părăsire timpurie a şcolii.
Neînţelegerea faptului că economia viitorului, în care se presupune că vor fi angajaţi copiii aflaţi pe băncile şcolii, se va baza doar pe competenţe şi calificări întemeiate pe cunoaştere şi inovare, că o creştere economică sustenabilă se poate obţine doar cu o forţă de muncă de înaltă calificare, contribuie indubitabil la ratarea cu bună ştiinţă a viitorului multora dintre elevi. Schimbările provocate de criză au vizat mai ales cererea de competenţe. La nivelul UE creşte numărul locurilor de muncă bazate pe cunoaştere, scăzând numărul celor care necesită calificări slabe (conform previziunilor, numărul locurilor de muncă de înaltă calificare va creşte cu circa 16 milioane până în 2020, în timp ce numărul celor care presupun un nivel scăzut al competenţelor va scădea ca aprox. 12 milioane). De aici, necesitatea de a găsi un răspuns pertinent următoarelor întrebări: cât de competitivi vor fi elevii care devin mecanici făcându-se că fac practică în ateliere care au aceeaşi dotare antediluviană!? Sau cei calificaţi pentru meserii din alimentaţia publică, deprinzând meseriile în jurul unui aragaz ancestral, fără posibilitatea de a vedea măcar o bucătărie amenajată conform standardelor actuale!? Dar aceia care tind să devină designeri vestimentari, jucându-se de-a deprinderea meseriei cu doar 2-3 maşini de cusut funcţionale!?
Aici învăţământul românesc nu are nimic în comun cu acela din restul Uniunii: nu poate anticipa şi evalua cererea de competanţe, nu poate interveni punctual pentru a reduce şi corecta neconcordanţele dintre oferta educaţională şi inserţia profesională a absolvenţilor. Produce forţă de muncă necompetitivă nici măcar pe piaţa internă!
Asemenea intenţii declarative, precum acelea din Proiect, pot fi atinse doar dacă se va ţine cont de obiectivele identificate de Strategia „Europa 2020”: „creştere inteligentă, (prin îmbunătăţirea nivelurilor de educaţie şi formare), şi creştere incluzivă, (prin sublinierea PTŞ ca factor de risc major pentru şomaj, sărăcie şi excluziune socială)”. Inclusiv obiectivul de creştere sustenabilă (care pune accent pe eficienţa resurselor, sustenabilitatea şi competitivitatea mediului) este afectat de PTŞ, care compromite competitivitatea oricărei economii dacă nu este ţinută sub control.
Provocarea imediată pentru România este de a îmbunătăţi performanţa educaţională în rândul tuturor copiilor/tinerilor pentru a satisface cerinţele unei economii bazate pe cunoaştere.
În studiile de specialitate s-au identificat trei categorii de motive principale pentru care elevii abandonează liceul sau nu reuşesc să promoveze examenul de Bacalaureat, acestea fiind de natură:
- pedagogică;
- financiară (referitoare la costurile directe ridicate, pe care le presupune frecventarea cursurilor, cum ar fi transportul, subzistenţa şi cărţile);
- personală (care includ motive care nu ţin de voinţa copilului, precum migraţia părinţilor, lipsa de informare cu privire la beneficiile şcolarizării, discriminarea sau stigmatizarea în mediul şcolar, precum şi opţiuni lipsite de viziune, cum ar fi faptul că elevii doresc mai degrabă să realizeze un venit sau să dispună de timp liber, în loc să meargă la şcoală).
Pe de altă parte, deşi rata înscrierilor în învăţământul secundar superior este ridicată, tranziţia către învăţământul superior este mult scăzută, datorită abandonului şcolar în creştere şi a rezultatelor slabe la examenul de Bacalaureat.
Pentru remedierea acestor situaţii, Ministerul Educaţiei s-a şi repezit să propună un „Program naţional de intervenţie la nivelul învăţământului liceal şi al învăţământului superior”, intitulat pompos şi insidios „Sprijin la Bacalaureat, acces la facultate”, ale cărui direcţii de acţiune, în concepţia autorilor lui, ar trebui să conducă la „creşterea calităţii educaţiei, prin îmbunătăţirea ratei de tranziţie de la nivelul secundar superior către nivelul universitar şi îmbunătăţirea gradului/ratei de menţinere a studenţilor în învăţământul universitar”.
Beneficiarii finali ai acestui Program Naţional urmează să fie:
1. elevii din liceele cu rezultate scăzute la examenele de Bacalaureat şi
2. studenţii din primii ani de facultate din instituţiile publice de învăţământ superior.
Acest Program abordează teoretic nevoile elevilor în risc de părăsire a şcolii, la nivel liceal, ceea ce este important, în contextul declinului demografic şi a unei populaţii îmbătrânite.
Obiectivele Programului sunt reducerea ratei de abandon şcolar în licee şi universităţi, creşterea ratei de absolvire şi îmbunătăţirea performanţei la Bacalaureat, precum şi o creştere a ratei de înscriere în învăţământul superior.
Iar principalele rezultate aşteptate ale aplicării acestuia sunt:
1. Reducerea abandonului şcolar în anii terminali ai învăţământului liceal la 3,5%;
2. Creşterea ratei de participare şi de promovabilitate la examenul de Bacalaureat la 59% în liceele cu performanţe slabe;
3. Reducerea abandonul şcolar în primul an de facultate.
Implementarea Programului se va realiza în şapte ani, respectiv din noiembrie 2015 până în decembrie 2022.
Obiective nerealiste, a căror realizare se va încerca prin finanţarea de către minister a unor proiecte acordate liceelor şi universităţilor, prin calificarea şi participarea la competiţii de acordare de granturi.
Nici nu se stinsese ecoul veştii că guvernul vrea să promoveze acest program printr-o hotărâre şi ce mai freamăt, ce mai zbucium! „Experţii” în băgat mâna adânc s-au şi văzut cu sacii în căruţă! Imediat ce Marius Nica, Ministrul Fondurilor Europene a adoptat Ordinul nr. 860/27 aprilie 2015, (publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299/30.IV.2015, p. 12) care, în Anexa nr. 3, cuprinde «Ghidul Solicitantului – Condiţii specifice pentru cererea de propuneri de proiecte nr. 188 „Oportunităţi integrate de diminuare a părăsirii timpurii a şcolii”, domeniul major de intervenţie 2.2 „Prevenirea şi corectarea părăsirii timpurii a şcolii”» (Monitorul Oficial, nr. 299 bis/30.IV.2015, p. 96-127), că s-au şi activat/ascuţit simţurile acelora care nu ratează nicio asemenea oportunitate de a face bani şi din piatră seacă.
Numai că este vorba de un alt program, finanţat din fonduri europene. Ce efecte va produce fiecare dintre ele, vom vedea.
Oricum, ca să terminăm într-o notă optimistă, perspectivele învăţământului preuniversitar românesc sunt, în continuare,... sumbre!

P.S.: Între timp, într-o atmosferă de real şi înălţător patriotism, actualul guvern a bifat şi această acţiune eminamente propagandistică (având ca ţintă „fomiştii” din pseudo învăţământul superior), adoptând H.G. nr. 251/15.IV.2015 privind aprobarea Programului Naţional „Sprijin la Bacalaureat, acces la facultate” (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263/20.IV.2015). Program care urmează să fie finanţat „de la bugetul de stat, prin bugetul MECŞ,... şi din alte surse legal constituite”. Şo pe ei!

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...