Există indivizi în învăţământ care îl interzic pe Cervantes, încearcă să desfiinţeze valorile naţionale cerând să fie aşezate cu mâinile pe burtă în incinta unor licee... Vă lăsăm pe dumneavoastră să interpretaţi aceste afirmaţii...
O carte este o carte. În condiţii de normalitate, a cumpăra o carte este un act de cultură. Câteva profesoare din Rm. Vâlcea obligă elevii să cumpere manuale auxiliare, eroare impardonabilă. Profesorul de această tipologie, situându-se în afara deontologiei, instituie în retorica didactică un dialog dezumanizant, toxic, au un singur obiectiv. Să câştige şi iarăşi să câştige. Elevii trebuie să rezolve “auxiliarele” automat, fără să gândească, netrecând prin logica minţii şi a inimii…
Profesorul are “auxiliarul” rezolvat, editura trimiţându-i un exemplar de acest tip. Exerciţiile sunt cantitative, învechite, profesorul depunând un minim de efort.
Fiindcă nu poate interpreta textele, profesorul nu suportă întrebările care îl indispun. Nu participă la simpozioane, sau, dacă participă, trebuie să părăsească sala din lipsă de cunoştinţe, nu publică niciun rând, fiindcă ar trebui să muncească decenii. Cultivă mentalul civilizaţiei orale, unul dintre corifeii filosofiei universale, este interpretat, în viziunea “de sus” sau “de jos”. Vai şi amar! Să nu se înţeleagă altceva, o face din lipsă de studii. Indivizi, ipochimeni, sfertodocţi, fără ştiinţă şi credinţă!
De aici până la a susţine formularea din titlu nu este decât un pas, într-un scenariu halucinant. Vom reveni.

Lector