Postul de radio „Europa Liberă” a constituit ideea în jurul căreia s-au unit oameni diferiţi ca formaţie culturală, dar uniţi printr-o mentalitate benefică, a normalităţii conceptelor, o forma mentis, idealitatea, care putea salva cetatea asediată. Nu discutăm numai despre posibila literatură de sertar, ci despre starea de spirit, definibilă şi inefabilă în acelaşi timp. Nu ne-am propus să o aproximăm acum, si parva licet. Emil Hurezeanu semnifică o sumă şi un summum din componentele acestei stări de spirit.
Poet fiind, are stil, cultura literară excelentă îi structurează scriitura, studiile juridice serioase limpiditatea ideilor, retorica îi sublimează fraza în bunul simţ ca paradox, orizontul de aşteptare al lectorului fiind sedus de publicistul inedit, în zgomotul de aproape sindrom discordant din societatea actuală.
Poetul Emil Hurezeanu liriciza despre omul concret, curţile baroce, rădăcini deznădăjduite, nesfârşita fericire a trupului gândit, având matricea stilistică a originilor.
Cine citeşte ultima sa conferinţă, „Europa între crizele de creştere şi criza terminală”, va observa dialogul conceptelor bine temperate şi bine informate. Emil Hurezeanu a văzut multe, a trăit multe, s-a format pentru a recepta un viitor pe principiul văzute şi făcute: viaţă şi destin, cu o sintagmă celebră.
Plecarea domnului Emil Hurezeanu ca ambasador în Germania va renaşte şi va întregi un simbol, pentru mulţi un mit: Europa Liberă. Aşa transferă sensuri fericirea şi nefericirea modelelor, după neştiuta devenire din logica minţii şi a inimii.
