Joi, 2 aprilie a.c., sala de festivităţi a Bibliotecii Judeţene “Antim Ivireanul” Vâlcea a găzduit un eveniment cultural deosebit. Prestigiosul gazetar şi publicist vâlcean Alex Parolea Moga şi-a prezentat numeroşilor invitaţi volumele “Preţul trădării” (publicat în 2012) şi “Praf şi pulbere” (proaspăt publicat la editura “Antim Ivireanul”).
“Praf şi pulbere” este o carte - document, continuarea volumului “Preţul trădării”. Autorul reia firul desfăşurării evenimentelor care au marcat viaţa şi destinul României şi românilor în ultimii 25 de ani. Sunt rememorate, cu stilul pătimaş – erudit care l-a consacrat pe Alex Parolea Moga crime, jafuri, escrocherii, devalizări de bănci şi fonduri, distrugeri de fabrici şi uzine, mineriade, politică, afaceri murdare, intrigi ş.a.m.d. Şi Emil Pădureţu, într-o mini-recenzie a cărţii postată în mediul online, constată iscusinţa publicstului de a păstra în memoria publicului reperele celor două decenii şi jumătate de istorie contemporană. “Toate sunt surprinse cu un talent răvăşitor şi redate celor care au crezut în idee, democraţie, adevăr şi valoare. Mesajul transmis este puternic, este vocal, dar ceea ce te însoţeşte pe parcursul lecturii este starea care se creează în sufletul cititorului, stare care te duce cu gândul la ultimul vers din «Epigonii» lui Eminescu: «Toate-s praf... Lumea-i cum este... şi ca dânsa suntem noi». «Praf şi pulbere» spune şi autorul cărţii, Alex Parolea-Moga”.
Impresionat de reîntâlnirea cu vechii colegi şi prieteni
Alex Parolea Moga continuă să scrie cu aceeaşi nedisimulată dragoste pentru România şi români şi recunoaşte că niciodată nu i-ar putea curge altfel verbul ce caută neobosit lumina tiparului. Maestrul gazetar nu-i uită niciodată nici pe vâlceni, cărora le declară prietenia necodniţionată. “Prietenii mei vâlcenii! Adesea, poveştile au temelie trecutul. Ele sunt precum casele adunând timpurile. Pentru ca totul să fie aşa cum s-a hotarat la facerea lumii. Biblioteca din Vâlcea nu este Biblioteca din Alexandria , nu este nici Biblioteca Vaticanului - trei sferturi secretă în catacombele bazilicii San Pietro, nu este nici cea de la Iaşi - un cap de operă - şi nici Biblioteca Naţională. Biblioteca de la Vâlcea este o catedrală a cărţii - una permanent însufleţită de zecile de mii de poveşti adunate între rafturi. Un loc în care ar trebui sa ne regăsim dacă nu în fiecare zi sau săptămană, măcar de şase ori pe an! Am spus şase - cu maximă tristeţe, dar absolut întâmplător... Şi dacă tot am amintit de trecut, să aşezăm în drepturi începutul primelor tipărituri, aici, pe aceste binecuvantate plaiuri, emulaţia de după, ziarele, revistele, radiourile şi posturile TV... Poeţi şi prozatori, jurnalişti remarcabili, dacă nu o castă, cel puţin individualitaţi distincte, onorabile, pline de har şi iniţiativă. Cui îi este frică de Carte? Cine alungă omul doritor de poveste sau de poveşti? Cine se opune obstinant accederii spre lumină?”, scrie Alex Parolea Moga pe propriul cont de socializare de pe Facebook.
De câţiva ani buni, Alex Parolea Moga locuieşte în Piteşti. Este absolvent al Facultăţii de Jurnalism din cadrul Universităţii Bucureşti. La începutul lunii ianuarie 1990 a editat la Râmnicu Vâlcea primul număr al periodicului “Reporter”, care alături de “Curierul de Vâlcea” sunt primele publicaţii independente de după 1989. La aproape 64, îşi creşte cu bucurie, alături de soţie, nepoţii, dar găseşte timp şi inspiraţie şi pentru scris. Rămâne astfel un model autentic pentru tânăra generaţie de jurnalişti şi nu numai.
