Sufletul mare este organul invers minţii şi conceput împotriva firii pe care orgoliul o are. Este cel care se împotriveşte mai întotdeauna egoismului şi cel care ţine piept promisiunii că nu vom mai face nimic cu inima deschisă. Sufletul mare nu ţine cont că alege oameni mici pentru fapte colosale. Nu îi este frică de o cicatrice în plus, ci, mai degrabă, că ar fi un coşmar să nu piardă cu capul sus. Sufletul mare e un răspuns pe care îl dăm cui se aşteaptă mai puţin şi nevoia în minus de a cere în schimb ceva. Sufletul mare e scutul înţepat de cei care nu pot simţi dincolo de el şi eternul triumf împotriva urii, care, zi de zi, aşteaptă o replică după asemănarea ei.
Sufletul mare e pus în noi sau furat treptat. Oricum ar fi, misiunea lui este interminabilă, motiv pentru care, chiar şi atunci când e declarat pierdut, de undeva, dă curs talentului pe care îl are. Acela de a pofti la un bine care nu vine din obligaţie. Acela de a convoca, cu preţul existenţei sale, puterile oamenilor care ar trebui să ştie că viaţa nu se termină când dispare ceva, ci când ne lăsăm înfrânţi de aceste absenţe. Sufletul mare seamană cu un bibelou de cristal. Lasă să se vadă totul prin el, se sparge greu, pare de neatins şi totuşi, se aşează singur în mâinile oricui.
Sufletul mare e strecurat la naştere celor care nu vor putea trăi mai târziu fără el şi celor care vor avea nevoie să-l folosească drept urechi şi gură pentru tot ce pot exprima abuzând de frumuseţe. Sufletul mare e cel care, în numele eliberării spune adio când ar vrea să rămână. Cel care promite că o să se descurce chiar şi când se blochează. Sufletul mare este cel care susţine, deşi abia-şi ţine rănile. Cel care ne scapă, deşi nu ştie dacă el va scăpa vreodată. Sufletul mare a fost inventat ca pereche a puterii de iertare a lui Dumnezeu şi, când mă uit la el, poate, dintr-o coincidenţă, văd ceva extraordinar.
Sufletul mare este fabulos. Uimitor. Cumplit. Special. Nebun. Negrăit. Neînchipuit. Sfâşietor. Emoţionant. Deplin. Incalculabil. Nemărginit. Sufletul mare nu este o calitate. Este o binecuvântare, o salvare sau nimic. Sufletul mare este o mamă ocrotitoare care te învaţă cum să nu faci rău, spunându-ţi în fiecare dimineaţă că...”de la dragoste la ură este un singur pas. Dar acel pas n-o să-l fac niciodată”...
P.S. – Dedic acest text tuturor prietenilor mei cu suflet mare şi celor care nu ar vrea niciodată să scape de el.
