Ţi-aş fi iertat orice păcat, dacă aş fi ştiut că vei găsi în iertarea mea puterea de a nu mai greşi, nu o sămânţă în care să încolţească următoarea greşeală. Ţi-aş fi iertat orice păcat, dacă nu m-ai fi lăsat să iert plictisită, pe tine adesea şi pe mine niciodată. Ţi-aş fi iertat orice păcat din trecut şi viitor, dacă m-ai fi scutit de pedeapsa de a-mi vedea vina acolo unde nu este şi dacă n-ai fi trecut cu vederea că n-am nicio obligaţie să iert mai mult decât Dumnezeu. Ţi-aş fi iertat orice păcat dacă nu m-ai fi lăsat să-mi fac atâtea păcate iertând mereu şi dacă m-ai fi lăsat să aflu că există şi fericiri mai presus de iertări.

Ţi-aş fi iertat orice păcat, orice faptă şi orice dar otrăvit, mai puţin cuvintele rele spuse despre mine. Ţi-aş fi iertat orice păcat, măturând pe jos cu instinctul meu, dacă mi-ai fi demonstrat măcar o dată că iertarea învinge răzbunarea logic şi sentimental. Ţi-aş fi iertat pagubele prieteniei mele şi orice păcat, capabilă să-l înţeleg dacă aşa nu ţi-aş fi înlesnit nedreptatea. Ţi-aş fi iertat toate păcatele făptuite în zilele pe care le vedeam sărbătoare, dacă aş fi avut măcar un indiciu că regreţi pentru tot ce răstigneşti.

Aş fi iertat orice păcat al furiei, toate remuşcările pe care le-ai simţit cu întârziere, dacă mi-ai fi arătat că, în lipsa sufletului, te doare măcar călcâiul sub care ai strivit o nouă şansă. Ţi-aş fi iertat orice păcat, mi-aş fi iertat propriul ucigaş de sentimente, dacă aş fi ştiut că mai apoi cea mai mare putere a sa devine iertarea. Ţi-aş fi iertat orice păcat, dacă m-ai fi iertat când eram fericită şi m-ai fi cruţat de ideea că, adesea, fericirea e dureroasă. Ţi-aş fi iertat orice păcat dacă n-ai fi încercat să pretinzi că iertarea şterge faptele şi că, iertând, ne resetăm. Din păcate, iertarea de pe buze nu seamănă cu iertarea care se chinuie în inimă. Ţi-aş fi iertat orice păcat, mai ales când ai cerut, dacă nu m-ai fi condamnat să iert mereu, ca şi când iertarea e ceva ce ni se cuvine, chiar dacă păcatul insistă, rămâne şi apasă.

Ţi-aş fi iertat orice păcat din care tu ai făcut o afacere şi orice păcat pe care l-ai mărturist de frică, dacă nu ai fi încercat să le justifici ca fiind treburi umane, demne de trăit cu ele. Ţi-aş fi iertat orice păcat dacă nu ai fi permis să stau doar gard în gard cu ce-i frumos în viaţă şi orice păcat făcut din mândrie, dacă lenea n-ar fi fost elementul de legătură al ignoranţei. Ţi-aş fi iertat orice păcat cu un zâmbet, dacă zâmbetul nu mi-ar fi răspuns că uneori îi este atât de greu să ascundă lacrimile invidioase degeaba pe el. Ţi-aş fi iertat orice păcat şi aş fi acceptat orice scuză de a nu fi fost acolo când trebuia, dacă ştiind că iert din nou, n-o să-mi mai lipseşti nicio altă dată.

Ţi-aş fi iertat păcatul de a fi făcut alegeri sumbre, dar nu am putut ierta să ne înlocuim. Te-aş fi iertat că nu mă pot numi azi Libertate, dar mai mult regret că n-am ştiut să o explic celui ce o încalcă. Ţi-aş fi iertat orice păcat şi cu el toţi oamenii ipocriţi, dacă aş fi crezut că pot repara unele caractere precum o telecomandă defectă. Dar, uneori, cel mai mare păcat e să credem că păcătoşii merită mai mult decât a doua şansă. Ţi-aş fi iertat orice păcat dacă nu aş fi regretat că n-am făcut tot ce mi-am propus. Ţi-aş fi iertat orice păcat dacă o dată în viaţă ai fi păcătuit pentru mine şi ţi-ar fi plăcut să te recompui sufleteşte, astfel încât să nu merg până la capăt doar ca să văd cât pot să rezist.