În închisoare, Valeriu Anania a dorit să-şi scoată ochii, pedepsindu-se, ca Oedip, pentru un denunţ, sigur, total diferit de ceea ce înseamnă astăzi, denunţ... şi totuşi un denunţ e un denunţ... ce mai înseamnă libertatea de a nu trage cu puşca...

Parafrazând versul unui poet celebru, putem observa că libertatea are o complexitate mult mai amplă decât se conjecturează, la vedere, astăzi.
La vedere însemnând o paradigmă, actuală, fără structuri de adâncime, fără ritualul originarului, implicit al civilizaţiei orale.
În teoriile informaţiei, libertatea de a nu trage cu puşca s-ar putea traduce printr-o comunicare fără agresivitatea izvorâtă din rumeguşul unor psihologii, acestea acumulând decenii de frustrări.
Ce-ar putea restructura o individualitate sau alta dacă nu cultura, un cod cultural unde preponderente să fie ştiinţa şi credinţa.
Ştiinţa ar însemna, în sens larg, a pune coerenţă şi luciditate într-un parcurs individual şi colectiv.
Credinţa ar fi stadiul ultim spre devenirea „mitului personal”, individualizant pentu fiecare.
Ştiinţa sublimează, ca ultim sens, geometria lumii într-o algebră a psihologiilor, sintetizate într-o formulă: pentru a fi om, multe sunt necesare, cum spunea altădată Geo Bogza.
Multe i-au fost necesare lui Mihai Eminescu, chiar un sindrom bipolar, pentru a fi geniu. De unde aserţiunea: mulţi şi-ar dori opera lui, dar nu şi viaţa lui.
Câţi ar fi fericiţi, precum Ion Creangă, să-şi sublimeze patologia într-o operă celebră.
Ce putem spune despre viaţa lui George Enescu, care, pe lângă violonistul de geniu şi compozitorul strălucit, a avut şi o poveste de dragoste, relativ tragică, ca un „cadou” de la natură (natura naturans, natura naturata), în schimbul „talanţilor” oferiţi.
Istoria îi pedepseşte pe cei buni, favorizându-i cel mai adesea pe cei răi.
Mai amintim şi dorinţa, din închisoare, a lui Valeriu Anania, de a-şi scoate ochii, de a se pedepsi pentru un gest acum la modă: denunţul.
Întrebarea firească, nefirească, ar fi următoarea: există libertatea de-a trage cu puşca sau există libertatea mult mai complicată, mult mai complexă, politropică, cu tymos, de a nu trage cu puşca?