Expoziţia temporară “Necropola de Epoca Bronzului de la Sebeş”, deschisă timp de o lună, între 25 martie-25 aprilie, prezintă rezultatele cercetărilor arheologice din timpul lucrărilor de la Autostrada Orăştie-Sibiu, în zona municipiului Sebeş, anul 2011, punctul “Între răstoace”. Săpăturile au fost conduse de arheologii Cristinel Fântâneanu şi Liviu Gabriel Bălan, de la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia, iar piesele au fost restaurate de Dan Anghel de-a lungul mai multor luni de zile.
Cea mai mare necropolă din primele faze ale culturii Wietenberg din România
Potrivit arheologului Ion Tuţulescu, din cadrul Muzeului Judeţean de Istorie “Aurel Sacerdoţeanu” din Râmnicu Vâlcea, în punctul amintit au fost descoperite vestigii din trei epoci diferite: 61 de morminte de incineraţie din epoca bronzului (cultura Wietenberg), o aşezare din prima epocă a fierului (cultura Gava) şi două complexe arheologice din epoca migraţiilor. Aşadar, cele mai numeroase sunt vestigiile provenind din necropola Wietenberg. Mai mult, conform arheologilor din Alba Iulia, ea este cea mai mare necropolă din aria culturii Wietenberg, datând din primele faze ale acesteia, în jurul anului 2000 î.Chr., ceea ce o încadrează printre cele mai importante descoperiri arheologice din România.
“Ca şi la alte culturi din Epoca Bronzului, purtătorii culturii Wietenberg din zona Sebeşului de astăzi îşi ardeau decedaţii pe rug şi le depuneau rămăşiţele în morminte. Cele de la Sebeş aveau ca inventar urne funerare, unul până la trei vase, mărgele din pastă vitroasă, iar unele morminte dispuneau de amenajări de piatră, de tipul cutiilor, cistă sau care acoperau urna propriu-zisă. Vasele folosite sunt majoritatea din pastă fină, cu decor variat şi specific acestei culturi. Analiza oaselor calcinate ale defuncţilor a stabilit existenţa mormintelor atât de adulţi, cât şi de copii”, explică Ionuţ Tuţulescu.
Principala manifestare a Bronzului mijlociu în sud-estul Transilvaniei
Istoricul arheolog mai spune că necropolele culturii Wietenberg sunt în general de incineraţie, dar există şi unele birituale. Au fost poziţionate în apropierea aşezărilor şi sunt plane, nu tumulare. Niciuna nu a fost cercetată integral şi se consideră că sunt de mici dimensiuni, sub 100 de morminte, din cauza duratei reduse de existenţă a aşezărilor. Totuşi, se identifică grupuri separate de morminte (inclusiv structural), ceea ce ne duce la ideea că există o diferenţiere socială între membrii comunităţii.
Cultura Wietenberg este principala manifestare a Epocii Bronzului mijlociu în sud-estul Transilvaniei. O bună parte din aşezări sunt fortificate cu şanţuri şi valuri, uneori cu zid de piatră, fapt care poate fi pus în legătură cu presiunile populaţiilor nord-pontice, ce se fac simţite în sec. XVII - XVI î.Chr. Totuşi, locuinţele sunt modeste ca dimensiuni, dispuse aproape unele de altele, sunt din lemn şi nuiele împletite şi sunt de suprafaţă. Au ca inventar predominant vasele din ceramică, dar şi arme, unelte şi podoabe din bronz. Populaţia era, în esenţă, pastorală, economia Epocii Bronzului bazându-se pe creşterea animalelor.
