Banca naţională are un singur obiectiv conform statutului: stabilitatea preţurilor. Prin adoptarea regimului de ţintire directă a inflaţiei a introdus şi o definiţie specifică pentru stabilitatea preţurilor: o anumită valoare a inflaţiei care trebuie atinsă în 8 trimestre, cel mult, de la momentul în care se ia o decizie de politică monetară. În acest moment, ţinta de inflaţie este 2,5%. Astfel, banca centrală ia decizii care să elimine distanţa dintre inflaţia curentă şi ţinta în aşa fel încât, peste 8 trimestre, cel mult, inflaţia măsurată să fie egală cu ţinta de inflaţie şi să rămână acolo.
Ce contează este ca inflaţia să ajungă la ţintă după 8 trimestre şi apoi să rămână cât mai aproape de ţintă. Pentru că vorbim aici de estimări, orice altă evoluţie a inflaţiei prezentată de banca naţională, inflaţia este estimată să ajungă la ţintă în 12 trimestre, arată că politica monetară este inadecvată pentru condiţiile economice curente.
BNR prezintă estimări ale evoluţiei inflaţiei pentru 8 trimestre în fiecare raport de inflaţie. Aceste estimări arată evoluţia inflaţiei luând în considerare cea mai recentă decizie de politică monetară. Deciziile de politică monetară ar trebui să folosească toate informaţiile care ar putea să influenţeze evoluţia viitoare a preţurilor în aşa fel încât prin decizia respectivă distanţa dintre inflaţie şi ţintă să fie egală cu 0 peste 8 trimestre.
Acum să ne uităm la estimările de inflaţie ale BNR pentru 2012, 2013, 2014 şi 2015. În afară de 2015, în niciunul din cazuri politica monetară nu a fost adecvată (ex ante) în viziunea BNR. Chiar dacă în comunicatele BNR se spune că este vizată stabilitatea preţurilor pe termen mediu (inflaţie la ţintă în 8 trimestre) estimările BNR, care însoţesc comunicatele respective, arată că inflaţia nu ar fi ajuns la ţintă în 8 trimestre. În unele cazuri, BNR estima ca inflaţia să ajungă la ţintă mai devreme dar pe urmă să se îndepărteze din nou de ţintă fără perspective de a reveni. În alte cazuri, estimarea BNR arată că inflaţia nu ar ajunge la ţintă în 8 trimestre. Doar în cazul celei mai recente estimări a BNR, februarie 2015, inflaţia estimată pare să corespundă unei politici monetare adecvate condiţiilor economice actuale.
Comparând aceste estimări cu evoluţia inflaţiei în această perioadă (ex post), avem mai multe dovezi că politica monetară nu a fost adecvată pentru perioada respectivă. Evoluţia inflaţiei vs ţintă este explicată în cea mai mare parte de modul în care BNR implementează politica monetară. Deşi există prin statut un singur obiectiv, stabilitatea preţurilor, aceste deviaţii de la ţintă sunt explicate doar de introducerea altor obiective ale politicii monetare de Consiliul de Politică Monetară. Altfel spus, politica monetară nu este adecvată pentru obiectivul de stabilitate a preţurilor, dar este posibil să fie adecvată pentru o politică monetară cu mai multe ţinte concomitent: inflaţie, curs valutar, stabilitate financiară, influenţă politică etc. Din punctul nostru de vedere, contează foarte mult dacă politica monetară implementată de BNR, care se pare că nu este conformă cu statutul BNR, implică alte costuri pentru societate.
