Opinii

 

„A tunat şi i-a adunat”, sau despre fidelitatea unor „aleşi” faţă de electorat!

Motto: „…eu totdeauna am repetat cu străbunii noştri, cu Mihai Bravul şi Ştefan cel Mare: iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători.”
Ion Luca Caragiale, O scrisoare pierdută

Articolele supradimensionate, oricât ar fi de bine structurate şi de interesante, plictisesc. Motiv pentru care ne-am gândit să căutăm ceva mai… pe măsura vremurilor şi a oamenilor care le populează.

Şi am găsit. Şedinţa Camerei Deputaţilor din ziua de 16 decembrie 2013, în care s-au primit răspunsuri la întrebările adresate membrilor Guvernului de către unii parlamentari.

Lucrările au fost conduse de Miron Tudor Mitrea, vicepreşedintele de atunci al Camerei, şi au început la ora 18.08.

Declarând că „este o şedinţă mai specială”, deoarece în sală se aflau doar prezidentul împreună „cu doi colegi de la Guvern”, constatând că „din păcate, cei doi deputaţi care aşteaptă răspunsurile – Doamna Camelia-Margareta Bogdănici şi Rădulescu Romeo – nu sunt”, după ce a mulţumit „foarte mult” celor doi reprezentanţi ai Guvernului pentru că s-au prezentat, dl. Mitrea a declarat şedinţa închisă, „plini de entuziasm”.

Aşa cum s-a consemnat în stenograma şedinţei, ceasul indica ora 18.09.

Simplu şi… (in)eficient! Şedinţa durase doar… un minut! A fost cea mai operativă şedinţă din respectiva legislatură!

Trebuie să mai precizăm că ambii erau atunci deputaţi P.D.L. şi (teoretic) ar fi trebuit să se afle pe baricadele luptei parlamentare ca reprezentanţi ai principalului partid de… opoziţie.

Câtă „o poziţie pe zi” făceau cei doi şi câtă „luptă” ducea fiecare dintre ei cu hidra uselistă, urmează să constatăm luând în calcul şi aceste dovezi oficiale de dezertare de la datorie.

Ce mai au astăzi în comun cei doi parlamentari care poate că (nu) întâmplător s-au găsit atunci în... culpă? Şi-au respectat ei mandatul imperativ dat de propriul electorat? Sunt animaţi de acelaşi crez?

Pe scurt, fiecare dintre cei doi şi-a dat ulterior pe faţă „dragostea” care-l anima de fapt; la momentul oportun, fiecare a cotit-o spre adevărata lui chemare partinică. Iniţial, deputatul pedelist vâlcean, (singurul reprezentant al opoziţiei din judeţ ales la alegerile parlamentare din anul 2012!) a virat-o subit (din motive exclusiv personale) spre noul său crez politic. Încă din anul 2014, deputatul Rădulescu Romeo a „dezertat” din partidul care l-a făcut parlamentar, devenind liderul organizaţiei judeţene a unui „partid” inexistent, Partidul Liberal Reformator, înhămându-se astfel la carul guvernamental, fiind mânat alături de bidiviii P.S.D.-ului (în alianţa U.S.L. 2!) de către Călin Anton Constantin Popescu-Tăriceanu!

Garând pe o linie moartă garnitura cu pretenţii „reformatoare”, tractată într-acolo doar de interese politicianiste! Ce şi cum, se va vedea cât de curând.

Cealaltă adresatoare de întrebări inutile şi formale, (la care nu aştepta nici ea răspuns) deputata Camelia-Margareta Bogdănici, (aleasă pe listele P.D.L. în circumscripţia electorală nr. 24 Iaşi, colegiul uninominal nr. 8), devenită parlamentar independent din februarie 2014, în data de 9 februarie 2015 s-a înscris în Uniunea Naţională pentru Progresul României, desfăşurându-şi activitatea în cadrul grupului parlamentar al P.S.D. din Camera Deputaţilor.

Şi uite aşa, ca urmare a practicării cu asiduitate a traseismului politic, s-a făcut un nou pas spre consolidarea actualei majorităţi, iar nu spre constituirea altei necesare majorităţi parlamentare!

Astfel că U.N.P.R.-ul, mult blamatul partid al „stabilităţii naţionale”, continuă să se întremeze, chiar dacă numărul actual al parlamentarilor săi este de cinci ori mai mare decât cel pe care i l-a asigurat votul pe lista alianţei care i-a adus în Parlament în anul 2012! Parlamentari care, în marea lor majoritate, nu au fost validaţi de niciun scrutin electoral la care să se fi prezentat pe firavele lor picioare politice uneperiste, nu tractaţi de „alianţe” interesate!

Până una alta, socoteala strângătorilor de voturi/adeziuni pentru a rostui o nouă majoritate parlamentară are un rezultat aritmetic asemănător cu acela al numărării celor 11 steaguri aflate în responsabilitatea electorală a lui Ghiţă Pristanda, „steaguri” care, după socoteala disidentului puşcăriabil Marean Vanghelie, până mai ieri-alaltăieri „politician” devenit frecventabil pentru actuala opoziţie (de când s-a rebranduit, împreună cu Mircea Geoană + “Mihaela, dragostea mea!”) dau un număr (de cel puţin!) patru ori mai mare!

P.S.: Am aflat, nu fără o doză supraomenească de uimire, că se negociază intens pentru recuperarea şi a acestui „batal”, rătăcit de noua şi marea turmă penelistă! Care nu se lasă uşor, negociindu-şi „la sânge” reîntoarcerea la dragostea politică dintâi (şi părăsirea fără niciun fel de remuşcări a actualei calităţi oficiale, aceea de lider judeţean „pelerist”!) condiţionând-o de redobândirea calităţii de preşedinte al organizaţiei municipale a PDL! La care ar reveni cu o liotă de adulatori interesaţi, care îl urmaseră în momentul hegirei sale! Să vezi atunci în plină desfăşurare adevărata politică pedelisto-penelistă, prefirată peste vulgul îngăduitor şi credul, de către transfugii reveniţi la matca drumului spre Mecca propriilor interese „administrative”! Dispuşi să-şi vândă pe aproape... nimic expertiza în lălăială agramată şi găinării! Eventual, doar pentru susţinerea candidaturii liderului lor suprem la „foncţia” de primar al municipiului!
Deşi se spune că grădina politică a Domnului este mare şi dens populată, se pare că pe aleile acesteia se plimbă nestingherite (de adierea glacială a votului popular antisistem, din 16 noiembrie trecut!) aceleaşi triste figuri ale tuturor neîmplinirilor anilor din urmă!
Pregătite să ne asigure un viitor şi mai luminos, spre care să ne îndrume din nou... „Pas cu pas”!

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...