Referendumul pentru demiterea preşedintelui Băsescu mi-a oferit prilejul să-mi reconfirm în forul meu interior că acest popor încă trăieşte drama de a nu se fi eliberat de sub robia lui Ceauşescu şi a PCR-ului. Personjele implicate în conflict, cu atât mai sinistre cu cât au mâncat cu toată gura cuvinte precum ”democraţie”, ”libertate” fără să creadă măcar o câtime în adevărul democratic, au readus la viaţă fantomele sfârşitului anilor 80.
Românii, fie că au votat sau nu au votat la referendum, au fost marionetele acestor fantome. L-am întâlnit pe Ceauşescu, un Ceauşescu mai mic, mai chel şi iritat, care-mi vorbea despre salvarea democraţiei şi în acelaşi timp, mă îndemna rânjind să nu-mi folosesc dreptul fundamental oferit de democraţie, anume de a merge să votez. Un Ceauşescu în panică, urmărit de gândul că va fi aruncat din slava atotputerniciei de „preşedinte-jucător”, în mizeria unor anchete penale şi banalitatea uitării. L-am văzut, spre miezul nopţii, pe acest Ceauşescu-redivivus cum prinde glas şi redevine impertinent şi grobian, acuzând că referendumul a fost populat de „doamne şi domnişoare care au venit să voteze în bikini”, de parcă în mintea încurcată a acestui mic Ceauşescu este musai să te îmbraci ca la nuntă pentru a merge să votezi, chiar şi atunci când eşti în staţiune, la mare, la odihnă. L-am revăzut pe Ceauşescu şi tare mi-e teamă că nu vom scăpa nici de el şi nici de stăpânii lui de dincolo de graniţele ţării!
La referendum am fost marionete şi pentru politrucii conduşi de două ciudăţenii politice, un fel de „tineri activişti” răzvrătiţi împotriva „Tătucului” la solicitarea nomenclaturiştilor care-i mână din umbră, nomenclaturişti bătrâni din aceeaşi generaţie şi gaşcă securisto-comunistă ca şi Băsescu, înspăimântaţi de identica şi grozava posibilitate de a fi anchetaţi penal, compromişi, eventual, aruncaţi la groapa de gunoi a istoriei. Un mecanism politic de administrare a voinţei populare, un PCR-redivivus, s-a chinut să obţină voturile pentru demiterea lui Băsescu, în speranţa că astfel va veni victoria asupra grupării mafiote concurente în beneficiul propriei grupări. Ponta şi Antonescu rămân pe muchia de cuţit pe care au fost aşezaţi de stăpânii lor din umbră şi vor căuta mereu soluţii de răzbunare sau, dacă aşa se va ordona, de împăcare cu „tovarăşul secretar general” aflat încă în putere şi de ce nu, la putere.
Ceea ce este mai grav, românii au fost marionetele unei „loviluţii”, un amestec între violul comun asupra legilor statului practicat de reprezentanţii ambelor tabere şi exprimările primitive şi de mahala ale entuziasmului că „ai noştri” au învins. Defel conştienţi că este în joc viitorul lor şi al copiilor lor, românii au tratat referendumul ca pe un scrutin electoral normal în care „ăia” se bat cu „ăilalţi”. Unii români au acceptat să nu-şi folosească dreptul la vot, un gest şocant pentru un om ca mine, martor al evenimentelor din Decembrie 1989, când sute de tineri au murit împuşcaţi pentru că şi-au dorit o libertate care să se exprime inclusiv şi mai ales, prin exercitarea dreptului de a vota. Alţi români s-au lăsat cumpăraţi de partide pentru a vota într-un fel sau altul ori pentru a monitoriza desfăşurarea referendumului îmbrăcaţi ipocrit şi impertinent în „haina” unor aşa-zise organizaţii nonguvernamentale, una dintre acestea, dovedită ca fiind controlată de aderenţii lui Ceauşescu-redivivus, deţinând recordul acreditării a peste 10.000 (!) de observatori în secţiile de votare din ţară. Tovarăşi, e clar! Nu am scăpat de Ceauşescu şi nici de PCR, iar poporul dovedeşte că este încă dispus, de data asta, contra-cost, nu gratis, ca în Decembrie 1989, să facă figuraţie pentru orice ”livoluţie” bine pusă în scenă. Halal să ne fie!
