Că proiectul pârtiilor de la Vidra s-a dezvoltat prin sifonări de bani publici, alocări preferenţiale de fonduri bugetare şi dirijate politic, constituiri şi reconstituiri de drepturi de proprietate în condiţii dubioase sau ilegale nu mai este pentru nimeni un secret. Din păcate, în continuare, prejudiciaţi sunt statul român şi membrii unor obşti ce nu au mai apucat niciodată să îşi vadă restabilite drepturile. Acum, este prejudiciat şi bugetul comunei Voineasa, pentru că evaziunea în cazul aşa-ziselor servicii de alimentaţie publică domneşte la tot pasul. La buzunarele amatorilor de sporturi de iarnă se comit, însă, adevărate atentate teroriste!

Aparent, din această mare investiţie trebuia să aibă de câştigat, în ansamblu, statul român, dar şi locuitorii din zona Văii Lotrului, ca urmare a perspectivei unor mii de locuri de muncă nou create şi, nu în ultimul rând, turiştii români şi străini. Cei care au fost “vizionari” au întrevăzut în zona lacului Vidra locul ideal pentru unul dintre cele mai mari complexe de sporturi de iarnă din Europa. Ei şi apropiaţii lor, după cum puteţi citi şi în paginile 8 – 9 ale ediţiei noastre curente, s-au grăbit să facă presiuni şi intervenţii, inimaginabile pentru un om cu bun simţ, pentru a achiziţiona câte o bucăţică de păşune sau de pădure în zona Miru – Puru, Coasta Benghii şi Obârşia Lotrului.

Consiliul Local Voineasa, al doilea mare păgubit după statul român

Consiliul Local Voineasa deţine, exact pe traiectul pârtiei de schi, în partea inferioară a acesteia, înspre lacul de acumulare, 4 parcele, una de 3,5 hectare, una de 6 hectare, una de 3,5 hectare şi încă una de aproape 8 hectare, terenurile respective fiind donate de către Deaconeasa Gheorghe Gicu, Deaconeasa Rodica şi de către sora lui Gicu, Man Georgeta, pentru a se putea finanţa obiectivul din surse bugetare guvernamentale.
Este interesant faptul că, în afara destinaţiei de pârtie şi de suport al elementelor de infrastructură a elementelor de transport pe cablu, terenurile deţinute de către Consiliul Local Voineasa nu pot fi folosite pentru o altă destinaţie economică, dar pe toate celelalte parcele se pot construi spaţii de servicii şi cazare.
Deci, este obligatoriu necesar ca Primăria Voineasa şi Consiliul Local să menţină cu orice preţ proprietatea şi administrarea proprie a pârtiei de schi şi a mijloacelor de transport pe cablu şi aşa se explică de ce Guvernul a alocat, in extremis, la sfârşitul anului 2014, suma uriaşă pe care Acomin, dezvoltatorul proiectului domeniului schiabil, o mai avea de încasat – în total aproape 11 milioane de euro!

Gicu Deaconeasa, băiatul deştept din pădurile de munte

Principalul proprietar al zonelor pârtiilor de schi rămâne familia Deaconeasa. Băiat deştept, fostul şef de Ocol privat Valea Lotrului şi-a constituit şi reconstituit dreptul de proprietate forestieră după ascendenţi, autori reali sau imaginari, iar pentru unul dintre aceştia a translatat sute de hectare din alte localităţi, sau chiar din judeţul vecin, Argeş. De parcă nu s-ar fi găsit păduri şi pe stâncăriile din munţii Făgăraş. A cedat de bună voie aproape 20 de ha Consiliului Judeţean şi Primăriei Voineasa, dar şi unor mahări de prin justiţie sau beizadelelor unor potentaţi ai zilei. Poate că nu întâmplător, chiar dărnicia asta l-a adus inculpat în vreo 5 dosare penale, singur sau în complicitate (vezi cazurile Probank şi Basarabă). Prejudiciile de care este acuzat de anchetatori sunt colosale, totalizând milioane de euro. Una dintre gafele lui Gicu a fost că nu a finalizat tranzacţia cu emisarii din Bucureşti. El singur a susţinut, în 2012, în direct la Antena 3, că i-au fost trimişi plocon de Elena Udrea. Dar a înţeles că nu poate să se înfrupte singur şi că riscă să rămână în afara mesei bogaţilor şi a înstrăinat rapid, pe numele rudelor şi firmelor acestora, o bună parte din terenurile din zona pârtiei de schi, adiacentă lacului Vidra.

Proprietarii băştinaşi ai terenurilor din jurul pârtiei de schi

Aşa cum am mai prezentat şi anterior, alături de colegi lângă care am muncit şi la alte publicaţii de investigaţii, fie că reprezintă interfaţa unor investitori ce doresc să rămână în umbră, fie că sunt reali proprietari, schema deţinătorilor de terenuri din zona pârtiei de schi de la Miru – Puru se prezintă astfel:
- Deaconeasa Gheorghe deţine pe numele său, în mod individual, numai 3 parcele de teren (una de 10.935 de mp; una de 20.879 mp şi a treia de 10.001 mp);
- Împreună cu Deaconeasa Carmen, Deaconeasa Gheorghe deţine o parcelă de 10.001 mp, una de 10.000 mp, una de 10.000 mp, alta tot de 10.000 mp, alta de 10.002 mp, alta de 11.320 mp, plus una de 1.000 mp;
- Deaconeasa Rodica deţine, în vestul pârtiei de schi, 9 parcele lotizate de câte 3 hectare fiecare;
- În aceaşi zonă, SC HOLZ INDUSTRIE SCHWELGHER SRL deţine 3 hectare (austriecii de la Cascaden Empire cu marele depozit de exploatare primară de masă lemnoasă de la Sebeş, jud. Alba), principalul beneficiar al masei lemnoase exploatate (ghiciţi de pe ce suprafeţe!) masiv în zonă;
- Man Gabriela, sora lui Gicu Deaconeasa, deţine, împreună cu Daniel Man (a nu se confunda cu Geani Man, fost viceprimar de Voineasa), zona limitrofă căii de acces, respectiv a drumului naţional Voineasa – Petroşani. Ei posedă mai multe parcele între care una de 1.2 hectare, alta de 1,2 hectare, alta de 1 hectar, alta de 1 hectar şi încă 4 parcele de câte un hectar, 10 parcele cu suprafaţa medie de câte un hectar. Deaconeasa Gheorghe, împreună cu sora sa Man Gabriela, au reuşit să mai păstreze în propietate, în zona cea mai disputată şi cea mai căutată, cea de la baza pârtiei, dintre drum şi cuveta lacului de acumulare Vidra, doar 4 parcele, între care una de 3,77 hectare, alta de 1 hectar şi celelalte două de aproximativ câte un hectar.
- Prin firma familiei sale, Soficarm SRL, Gicu Deaconeasa mai păstrează un hectar lângă drum.

Vaideenari printre “străinaşii” care s-au aciuat la umbra... telegondolei

Să amintim şi pe câţiva dintre cei care au reuşit să se implanteze în zonă şi, evident, să îşi promoveze interesele pe viitor.
- Gelu Narcis, deţine un hectar, SC VIDRA SRL deţine 1,371 hectare, Oprescu Răzvan şi Turcu Vasile deţin 1,298 hectare;
- Basarabă Mircea detine 3,779 hectare. El este trimis în judecată pentru un prejudiciu de peste 5 mil. euro, cauzat statului român prin reconstituirea ilegală a dreptului de proprietate asupra munţilor Puru, Galbenu şi Petrimanu, în urma falsificării unui testament. O mare parte din aceste terenuri au fost deja vândute;
- În zona de vest deţin terenuri reconstituite pentru fostele proprietăţi ale Vaideenilor, Jinaru Ivan, fostul primar din Vaideeni şi Apotoloiu Lazăr (3 hectare ), plus Dumitrescu Anişoara (SC Sanmed SRL) 2,2 hectare;
- În amonte, suprafeţele sunt deţinute de către Deaconeasa Rodica şi de către comuna Vaideeni.

Traseul proiectat al telegondolei, redus la jumătate

Oglinda intereselor din zona pârtiilor de schi de la Vidra nu ar fi completă dacă nu am sublinia şi insistenţa cu care constructorul, firma ACOMIN DEVA, prin acţionarul principal Dan Horia Faur, un apropiat al intereselor PDL de altă dată, n-ar fi depus nenumărate diligenţe pentru luarea în administrare a instalaţiilor de transport pe cablu şi a pârtilor de schi, motivând că statul român îi datorează o bună parte din cei 34 de mil euro, cât a costat investiţia. Vă reamintim că există unul Faur, cu magazine prin Lipscani Bucureşti, pe care l-a apucat mila de Elena Udrea şi i-a plătit, prin 2011, un împrumut bancar de vreo 3 mil euro. Vă mai spunem că fostul prefect PDL Petre Ungureanu şi-a tras şi el partea, în prezent deţinând o suprafaţă de teren mai la nord de pârtii.
Se vede treaba că Bunului Dumnezeu i s-a năzărit, de curând, să încurce puţin cărările Acominului şi ale proprietarilor vizionari de terenuri. Sâmbătă după-amiază (10 ianuarie, ora 15.00), 75 de turişti - printre care şi 3 minori şi două gravide - au rămas suspendaţi în telecabinele de la Obârşia Lotrului. Cazul s-a rezolvat, cu chiu cu vai. Dar vâlcenilor le sunt ţinute ascunse două detalii foarte importante. Primul ar fi că telegondola funcţionează doar până la platoul intermediar, adică la jumătatea distanţei în care a fost proiectată instalaţia. Restul echipamentelor nu mai pot fi montate, spun sursele noastre, pentru că la altitudine mai mare vânturile puternice de gol alpin periclitează siguranţa turiştilor.
Al doilea îl reprezintă preţurile la produsele calde de alimentaţie publică servite la intermediară şi la baza pârtiei. Pentru un pahar de 200 ml de vin fiert şi o ciocolată caldă achiţi, vrei – nu vrei... 17 lei. Fără bon, evident! În oraş nu te costă mai mult de 9 lei! Faceţi calculele dumneavoastră!