În comunicatul Consiliului de Politică Monetară se face o legătură directă între creşterea dinamicii creditării în RON şi “relaxarea” politicii monetare. “Ritmul anual de creştere, în termeni reali, al creditului în monedă naţională s-a majorat în condiţiile propagării reducerilor succesive ale ratei dobânzii de politică monetară asupra ratelor dobânzilor la creditele noi acordate companiilor şi populaţiei.”
În viziunea băncii centrale, reducerea dobânzii de politică monetară înseamnă automat relaxarea politicii monetare. Având în vedere că dobânda de politică monetară nu este folosită în tranzacţii, băncile se finanţează de la BNR la dobânda Lombard şi depun bani la BNR la dobânda de facilitate, logica BNR este puţin forţată. Dar acum vreau să ne uităm la evoluţia creditului în RON şi lăsăm pentru o dată viitoare discuţia despre relaxarea politicii monetare.
Creditul în RON a crescut pentru persoane fizice, dar, în ciuda “relaxării” politicii monetare, a stagnat în ultimul an pentru companii. Mai mult, în 2013, creditul pentru companii a avut o perioadă de 12 luni de dinamică din ce în ce mai scăzută chiar dacă BNR “relaxa” politica monetară. Totuşi, creditul în RON pentru persoane fizice a avut o dinamică din ce în ce mai mare în 2014. De unde apare diferenţa? “Relaxarea” politicii monetare prin reducerea de dobândă nu ar trebui să discrimineze.
Să ne uităm mai atent la ce se întâmplă cu creditul în RON pentru persoane fizice. BNR publică date pentru creditul pentru consum, pentru locuinţe şi pentru alte scopuri. Singura componentă care arată creştere este cea care reprezintă cel mai puţin ca procent din total credit în RON – creditele pentru locuinţe. Cu toate că BNR a “relaxat” politica monetară, creditul destinat consumului a continuat să scadă şi este acum la nivelul anului 2007 (BNR oferă seria de date începând cu 2007). O explicaţie pentru scăderea creditului destinat consumului o reprezintă scadenţa scăzută pentru aceste credite. Altfel spus, scăderea vine din faptul că o mare parte dintre aceste credite au ajuns la scadenţă. Dar nu există niciun fel de semn că băncile vor să continue cu acest tip de credit sau că există cerere, chiar şi în condiţiile în care dobânda de politică monetară a continuat să scadă.
Totuşi, creditul destinat achiziţionării de locuinţe şi denominat în RON a crescut puternic din august 2013. Este singura componentă din toate componentele creditului, în RON sau alte valute, care arată o dinamică pozitivă aşa de puternică. Care este explicaţia? Este foarte simplu: programul prima casă şi trecerea programului prima casă pe finanţare în RON în august 2013. Mai simplu, nu politica monetară este cea care a dus la creşterea creditării în RON, ci subvenţia oferită de stat.
După doi ani de “relaxare” agresivă a politicii monetare, singura componentă a creditului care arată o dinamică pozitivă puternică este creditul pentru locuinţe în RON. Există două probleme aici. Prima, nu foarte importantă, creditarea pentru locuinţe în RON reprezintă cam 4% din creditul total. Foarte puţin ca să putem vorbi de o relansare a creditării în economie. A doua, mult mai importantă, dinamica pozitivă este explicată în mare parte de subvenţia oferită de stat şi nu de “relaxarea” politicii monetare. Din păcate pentru BNR, canalul de transmisie a politicii monetare încă nu funcţionează. Totuşi, trebuie remarcat că banca centrală face o legătură directă între reducerea dobânzilor la credite şi reducerea dobânzii de politică monetară. Dacă BNR crede în această legătură, atunci ar trebui să investigheze efectul politicii monetare asupra canalului de transmisie pe perioada 2008 - 2014.
