Luni, 29 decembrie, începând de la ora 9.30, peste 200 de liberali sunt aşteptaţi la Horezu să participe la tradiţionala comemorare a lui I.G. Duca, fost preşedinte al PNL şi înalt demnitar al României în perioada interbelică. Amfitrion consacrat de câţiva ani al evenimentului, primarul oraşului-staţiune Horezu, Ilie Fârtat, ne-a confirmat că nu va lipsi de la ceremonie mare parte din conducerea vechiului - dar şi noului - Partid Naţional Liberal, filiala Vâlcea. De asemenea, au confirmat prezenţa numeroşi parlamentari, consilieri judeţeni, primari, consilieri locali PNL şi alte figuri importante ale liberalismului local.
Programul este la fel de simplu, dar nu lipsit de încărcătură simbolistică. Invitaţii se întrunesc în centrul satului Urşani. Slujba comemorativă va avea loc în Biserica din Urşani (în interiorul căreia se află şi mormântul lui I.G. Duca) oficiată de un sobor de preoţi conduşi de Pc. Pr. Constantin Mănescu – Parohul Bisericii din Urşani. La ora 10.30 este programată deplasarea spre centrul oraşului Horezu, unde se vor depune coroane de flori la bustul fruntaşului PNL şi se vor ţine scurte cuvântări. “Nu se va mai organiza Delegaţia Permanentă, cum ne obişnuisem, pentru că acesta este un for al vechiului PNL. De la ora 12.30, invitaţii vor fi aşteptaţi la Pensiunea Taco din Horezu, unde este pregătit un scurt moment de socializare înaintea sfârşitului de an”, ne-a declarat primarul Ilie Fârtat, totodată preşedinte al Fundaţiei “Nadia Duca”, principalul organizator al evenimentului.
Doctor în drept şi iniţiat în francmasonerie, la Paris
Rememorate simplist, principalele borne ale carierei sale politice sunt: parlamentar, ministru al educaţiei (1914-1918), ministru al agriculturii (1919-1920), ministru al afacerilor externe (1922-1926), ministru al afacerilor interne (1927-1928), preşedinte PNL (1930 - 1933), Prim-ministru (14 noiembrie şi 30 decembrie 1933). Se cuvine să amintim, totuşi, câteva etape “de parcurs” foarte importante pentru toţi cei care cu adevărat îşi doresc a cântări cât mai corect activitatea lui I.G. Duca.
I.G. Duca s-a născut în data de 20 decembrie 1879, în Bucureşti. Tatăl său, Gheorghe Duca, a fost director al Căilor Ferate şi al Şcolii Politehnice de Poduri şi Şosele. În 1897, I.G. Duca este absolvent al liceului Sfântu Sava din Bucureşti. Pleacă la Paris unde, în 1902, îşi ia doctoratul în Drept. Tot la Paris, primeşte iniţierea în francmasonerie.
După ce se întoarce în ţară, lucrează pentru scurtă vreme ca ajutor de judecător la Tribunalul din Râmnicu Vâlcea. Ca discipol al lui Spiru Haret, după trei luni, este numit de Vintilă Brătianu ca director al Casei Centrale a Băncilor Populare, care avea drept scop dezvoltarea economiei ţărăneşti. La sfârşitul lui 1907, demisionează de la conducerea Casei, se înscrie în PNL şi candidează la alegerile generale: devine deputat la vârsta de 28 de ani în plasa Horezu, judeţul Vâlcea. În paralel, este director la ziarul liberal ”Viitorul”.
Ministru, vicepreşedinte al Societăţii Naţiunilor
La vârsta de 35 de ani, după moartea mentorului său, Spiru Haret (1912), îi succede acestuia în funcţia de ministru al Instrucţiunii Publice, în cabinetul prezidat de Ionel Brătianu (1914-1918). Începe o frumoasă prietenie cu I.C. Brătianu, căruia îi devine ucenic, iar acesta îl pregăteşte să devină lider al PNL.
În perioada 1918 - 1920 este ministru al Agriculturii şi Domeniilor, iar din 1922 până în 1926 ocupă fotoliul de ministru al Afacerilor Externe. În această calitate, se declară susţinător convins al Micii Înţelegeri (din care făcea parte România, Iugoslavia şi Cehoslovacia), încercând să stopeze tendinţele revizioniste ale Ungariei care, după primul război mondial, începuse să ridice pretenţii pentru retrocedarea Transilvaniei. Este ales preşedinte al Comisiei pentru reducerea armamentelor şi vicepreşedinte al Adunării Generale a Societăţii Naţiunilor (precursoarea actualei ONU). După moartea Regelui Ferdinand (căruia îi fusese apropiat, însoţind familia regală în călătoriile lor la Londra şi Paris, într-o perioadă în care continuau luptele diplomatice externe pentru recunoaşterea desăvârşită a marelui act al Unirii de la 1918), acceptă portofoliul de ministru de interne în ultima guvernare a lui I.C. Brătianu. La sfârşitul anului 1927, moare şi al doilea său mentor său poliltic. Ca ministru de interne, I.G. Duca se opune cu vehemenţă tentativelor principelui Carol de a reveni în ţară.
Paradoxul a făcut ca tocmai Regele Carol al II-lea să-i încredinţeze scurtul şi fatalul mandat de Prim-ministru al României, între 14 noiembrie şi 30 decembrie 1933, şi acelaşi monarh să contribuie, fie şi indirect, la asasinarea înaltului demnitar. Istoria oficială consemnează că Premierul I.G. Duca şi-a găsit sfârşitul în 29 decembrie 1933, asasinat de un comando de legionari, pe peronul Gării din Sinaia, după ce cabinetul condus de el interzisese (cu 8 voturi pentru şi 7 împotrivă) participarea organizaţiei politice Garda de Fier, considerată în epocă a fi una de extremă - dreapta, la alegerile ce se desfăşuraseră cu nici două săptămâni înainte de crimă. Înaltul demnitar se întorcea de la Castelul Peleş, unde fusese într-o audienţă la rege. Publicului larg îi rămân însă mai puţin cunoscute foarte multe amănunte ce întregesc un context mult mai complicat.
Un alt paradox, uşor de verificat la faţa locului şi în prezent, este faptul că la capătul mormântului fostului preşedinte PNL veghează o icoană a Sfântului Arhanghel Mihail.
Model de cumpătare pentru politicienii şi masonii din prezent
După moartea lui Vintilă Brătianu (la 28 decembrie1930), I.G. Duca, ajuns la vârsta de 51 de ani, este ales preşedinte al PNL. Timp de trei ani se ocupă în mod direct de refacerea organizaţiilor judeţene ale PNL: străbate fără odihnă ţara, verifică în amănunţime felul în care se propagă ideologia liberală, participă personal la selecţionarea membrilor de partid. Amănuntul readus în atenţia publică după 1989 de Adevărul contează în ecuaţie în măsura în care există încă observatori obiectivi ce se întreabă încă pe cine a deranjat, în realitate, Duca.
I.G. Duca afişa o modestie care pur şi simplu îi scandaliza pe oportuniştii din PNL-ul epocii, dar nu numai din PNL! Spre exemplu, în Capitală, locuia cu doamna sa, Nadia, într-o căsuţă de pe strada Cometa, pusă la dispoziţie de un prieten. Clipele de relativă relaxare şi le petrecea la cula din Măldăreşti - Vâlcea, unde Nadia Duca moştenise o mică proprietate.
I.G. Duca a fost unul dintre oratorii remarcabili ai politicii româneşti din toate timpurile şi unul dintre marii teoreticieni ai liberalismului românesc interbelic. Enunţa limpede latura democratică de dreapta a liberalismului de “tip” românesc, pe care îl prezenta ca fiind “singura idee de progres, care nu înseamnă salturi şi nici violenţe, ci o mişcare organizată în cadrul proprietăţii individuale, realizată prin ordine, democraţie, naţionalism şi armonie socială”. Această teorie a stat la la baza doctrinei cunoscută în prezent sub denumirea generică de neo-liberalism.
