“Săptămâna în Oltenia” vă oferă, în premieră, sinteza unui interviu istoric acordat colonelului în rezervă Grigore Predişor (fost şef în SRI Vâlcea la începutul anilor ’90, actualmente preşedinte al ACMRR, Asociaţia cadrelor militare în rezervă şi retragere din SRI – filiala Vâlcea) de colonelul Gheorghe Răbăcel, fostul Şef al Şcolii Militare de ofiţeri activi Băneasa (de miliţie şi securitate, înainte de 1989). Ambii ofiţeri fiind vâlceni (Gheorghe Răbăcel s-a născut în satul Fedeleşoiu, comuna Dăeşti-Vâlcea), sinteza reprezintă un omagiu din partea colegilor rămaşi în viaţă să relateze evenimentele aşa cum s-au petrecut în decembrie 1989 pentru reprezentanţii sistemului “acar” ce s-au sacrificat asumat în acele tulburi vremuri. Despre rolul lui Răbăcel în evenimente explică simplu un reputat istoric, academicianul Dinu C. Giurescu, în Postfaţa volumului “Adevăruri incomode” (Editura Semne, 2013, pg. 386): “O confruntare de proporţii între militarii Şcolii de ofiţeri activi nr. 1 a Ministerului de Interne de la Băneasa şi unităţile MApN a fost evitată, în ultimul moment, graţie verificării făcute de colonelul MAI Gheorghe Răbăcel înainte de a-şi trimite oamenii spre moarte, la 23 decembrie.”
“Cele trei ABI-uri de la USLA au fost chemate spre a fi întâmpinate cu foc la Ministerul Apărării”
În interviul acordat colonelului (rez) Grigore Predişor, colonelul Gheorghe Răbăcel explică exact şi perfect secvenţial cum s-au derulat evenimentele şi cine a dat ordinele. “Doriţi, din câte înţeleg, să mă refer la episodul Otopeni. Ca jurişti, înţelegem că după atâţia ani n-ar mai fi cazul să răscolim şi să redeschidem răni. Pornind însă de la perceptul că trebuie să iertăm, dar nu trebuie să uităm, adevărul trebuie spus, e bine să fie cunoscut de generaţiile care ne urmează. După ce, în dimineaţa zilei de 22 Decembrie 1989, domnul general col. Iulian Vlad, ne-a ordonat: «Vă retrageţi în perfectă ordine în cazărmi!», am îndeplinit ordinul întocmai şi, la rându-mi, am ordonat depunerea armamentului şi a muniţiei. În jurul orei 18.00, am primit ordin de la Comandantul Apărării Antiaeriene a Teritoriului (CAAT) să mă prezint la dânsul cu situaţia efectivelor, precizându-mi că din acel moment trec în subordinea sa. Am prezentat situaţia solicitată domnului gl. col. Mircea Mocanu de la CAAT, care m-a pus în legătură cu gl. col. Victor Atanasie Stănculescu, căruia i-am raportat că şcoala se află cu întregul efectiv în unitate, fiind de partea schimbărilor. Nu am ajuns bine în unitate, că a şi sosit o grupă de nouă ofiţeri din cadrul CAAT, care toată noaptea de 22 spre 23 decembrie au verificat efectivele, au numărat muniţia, au controlat armă cu armă şi au luat cheile de la magaziile de armament. Asta au înţeles domniile lor prin luare în subordine. În timpul acelei nopţi, am fost întrebat de gl. col. Mircea Mocanu, unde au plecat trei ABI-uri din şcoală. I-am raportat că şcoala nu a avut şi nu are în dotare ABI-uri. Abia mai târziu aveam să aflu despre cele trei ABI-uri de la USLA, care au fost chemate spre a fi întâmpinate cu foc la Ministerul Apărării, cadre foarte bine pregătite profesional fiind ucise şi tratate ca terorişti”, relatează colonelul Gheorghe Răbăcel.
Şcoala de ofiţeri trebuia să fi contribuit cu sute de jertfe la eficienţa diversiunii
În continuare, ofiţerul de securitate explică ce se plănuise şi ce sacrificiu enorm în vieţi nevinovate s-a evitat. “Şi, acum, despre «episodul Otopeni» propriu-zis, cunoscut ca parte a dezinformării şi diversiunii. În noaptea de 23 spre 24 decembrie, am primit ordin de la comandantul CAAT să acţionez urgent la Otopeni cu 1/3 din efectiv împotriva unor terorişti. Am întrebat despre ce terorişti este vorba. Mi s-a precizat că, din datele deţinute, sunt terorişti palestinieni. Am solicitat să aprobe să acţionăm în zorii zilei, însă s-a insistat să acţionăm imediat. Am cerut să trimită un ofiţer cu cheile de la magaziile de armament. Au venit doi ofiţeri cu acestea. Analizând situaţia, mi-am pus întrebarea - fiind vorba 1/3 din efectivul şcolii, care reprezenta peste 800 de oameni - de ce nu se apelează la Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă. Din punct de vedere militar, primul element de analizat este inamicul. (...) Am întrebat de ce totuşi se trage, deoarece se trăgea chiar şi cu tunurile. Răspunsul a fost că se trage nejustificat. Această informaţie mi-a fost de mare folos. Deci, nu existau terorişti, dar trebuiau atraşi în ambuscadă peste 800 de oameni. Cu atâtea jertfe trebuia să fi contribuit Şcoala, pe deasupra am fi fost consideraţi şi terorişti. La pregătirea, experienţa şi vârsta mea, mi-am dat încă o dată seama, dacă mai era cazul, cât de importantă este informaţia. Am hotărât să trag de timp. Când eram întrebat dacă suntem gata de plecare, raportam că am dat dispoziţii preliminare, că am alarmat două batalioane, că se ridică armamentul şi muniţia ş.a.m.d. (...) Aşa a avut loc măcelul de la Otopeni (...)”, mai spune colonelul Răbăcel în relatarea sa cu valoare istorică.
