Opinii

 

Dar de economie când ne mai ocupăm?

Două „strigături“ de sezon (a se citi de referendum) intens preluate din gură în gură pe seama cărora ar merita să mai medităm:

1. Adrian Năstase, în timpul guvernării sale, a fost artizanul creşterii economice sănătoase. Obiecţiune: Lăsând la o parte că această creştere a fost preluată de la guvernarea Isărescu din anii 1999-2000, cum rămâne însă cu faimoasa O.U.G. din anul 2002 potrivit căreia orice agent economic îşi putea reeşalona datoriile faţă de stat? Pe ce criterii s-au acordat faptic facilităţile, este o altă discuţie. Un număr din ce în ce în ce mai mare de agenţi economici ajunseseră la „relaţii“ atât de cordiale cu partidul de guvernământ, încât sperau sincer că şi le vor reeşalona până la sfântu’ aşteaptă. Ce-i drept, socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea de la alegerile din toamna lui 2004. Apropo: în Germania, de exemplu, firmele or avea niscaiva facilităţi la reeşalonări d-astea de datorii cu statul sau a doua zi după termenul scadent Fiscul le execută fără milă? De luat aminte…

2. În timpul guvernării Tăriceanu, economia duduia. Foarte mulţi concetăţeni de-ai noştri, dacă nu şedeau cu braţele încrucişate aşteptând remiterile de euro cu şoferul de autocar de la „căpşunari“, îşi reevaluau imobiliarele, aşteptând să dea marea lovitură. Aşa se face că ajunsese să se negocieze porumbiştea la preţ de zonă rezidenţială zero. Başca faptul că un metru pătrat de apartament din vremea socialismului în Crângaşi era o dată şi jumătate mai scump decât un metru pătrat de apartament construit la cheie în 2006-2008 la Istanbul, de exemplu. Başca faptul că băncile alergau după noi cu geamantanele de bani, că, de unde se găseşte, e de ronţăit pentru fiecare… Dar mult lăudata şi supralicitata băşică imobiliară, cum s-a umflat, aşa a crăpat. De luat aminte…

Ce se întâmplă sub ochii noştri? Nu mai avem nici corifei ai creşterii economice sănătoase, necum vrăjitori care să facă economia să duduie, şi, mai rău, nu ne mai ajută nici natura (probabil că diriguitorii agriculturii noastre, rămasă de multă vreme la stadiul de curată loterie, ar trebui să scoată paparudele la înaintare). Din cauza estimării unui an agricol mult sub aşteptări, a lipsei investiţiilor şi picării consumului pe fundul albiei (ceea ce, paradoxal, este bine, fiindcă cu leul nostru făcut praf şi pulbere în lupta cu euro şi dolarul, am evitat altfel o inflaţie de toată frumuseţea), chiar şi o creştere de 1% din PIB este de-a dreptul optimistă acum. Morala (valabilă pentru B.N.R. şi nu numai): degeaba stai cu ochii pe curs ca pe butelie pe vremuri, dacă nu te ajură şi economia. Şi acum chiar nu ne mai ajută deloc. În primele patru luni ale acestui an numărul salariaţilor a crescut cu o medie lunară de 15.500 de persoane, până la un nivel de 4,27 milioane, în luna mai. În acest ritm ar fi nevoie de circa trei ani pentru ca acest indicator să ajungă la nivelul de dinaintea crizei. Lipsa cronică a locurilor de muncă, incapacitatea factorilor de decizie de a impulsiona mediul privat să creeze noi locuri de muncă se reflectă atât în şomaj, cât şi în deficitul de la bugetul asigurărilor sociale de stat, care doar în primele patru luni a fost de circa 1,3 miliarde de euro. Despre exporturi, ce să mai vorbim. Loganul, cât o fi el de Logan, nu poate ţine în cârcă o Românie întreagă. Iar dacă conjunctura economică se tot degradează probabil că ar fi mai rentabil ca Mioveniul să-şi declare secesiunea (doamne fereşte!). Mediul politic şi-a bătut joc de economie în ultimii ani cu o insistenţă demnă de cauze mult mai bune, fie în mod voit şi interesat ca guvernul Adrian Năstase, fie prin decizii hazardate, cum ar fi creşterea prea rapidă a cheltuielilor statului, bazată pe o creştere economică anuală care nu avea cum să fie menţinută, cum este cazul guvernării Tăriceanu, fie prin măsuri de salvare a bugetului prin îngroparea economiei, cum a fost cazul guvernului Boc, cel care declara nonşalant: dom’le, dacă n-ai de unde să creşti, te-apuci şi tai! Asta era un fel de soluţia banală x = 0. Soluţia particulară? Este ceva ca în replica pe care i-a dat-o Dumnezeu românului dintr-un banc: îmi pare rău, nu cred că se va întâmpla în mandatul meu!

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...