“Stabilitatea” cursului de schimb EURRON este mândria BNR. Când vorbeşte despre cursul de schimb, economistul Mugur Isărescu, sau orice voce din BNR, spune trei lucruri:
- cursul este determinat de piaţă;
- cursul este determinat de piaţă, dar BNR intervine atunci când are impresia că deviază prea mult de la un curs pe care îl are în minte doar board-ul BNR şi care nu este public;
- stabilitatea cursului de schimb este un semn bun arătând o economie stabilă (aici am interpretat puţin mesajul economistului MI).
În cel mai recent discurs al economistului Mugur Isărescu, “stabilitatea” cursului de schimb a fost folosită ca un exemplu al maturităţii pieţei valutare care nu a reacţionat la disputele şi surprizele de pe scena politică.
Dar eu văd lucrurile puţin diferit de economistul Mugur Isărescu, nu este prima dată, şi pe mine mă îngrijorează un curs valutar atât de indiferent la ce se întâmplă în jur. Cursul valutar reprezintă un preţ, reprezintă aşteptări ale actorilor din piaţă, reprezintă şi speculaţii. Cursul valutar determinat de piaţă până la urmă reprezintă emoţiile actorilor din piaţă. Atunci când cursul valutar pare indiferent, eu zic că este momentul ca cineva să-i verifice pulsul. Poate nu este indiferenţă. Poate este ceva mult mai rău.
Datele, din păcate, susţin temerile mele. Atât volumele stocului cât şi volumele tranzacţionate pe piaţa interbancară au scăzut alarmant după 2009 (sunt la nivelul anului 2005). Acelaşi lucru îl vedem când ne uităm la volumele de piaţă valutară. Aprecierea leului din perioada 2004-2008 se baza pe INTRĂRI de capital. Acest lucru a dus la o piaţă interbancară mai mare şi mai lichidă (stoc şi tranzacţii în creştere). Intervenţiile BNR, arbitrare şi netransparente, alături de reglementarea din ce în ce mai dură a sistemului bancar, a făcut ca interesul pentru piaţa locală (economia României în general) să scadă. Astfel, “stabilitatea” cursului de schimb nu reprezintă un echilibru pe o piaţă cu un volum din ce în ce mai mare de ieşiri şi intrări de capital din România sau tranzacţii din ce în ce mai mari. Şi nici nu reprezintă echilibrul unei pieţe interbancare dinamice, lichide şi libere. Nu. “Stabilitatea” cursului de schimb surprinde moartea unei pieţe, piaţa interbancară. Iar fără o piaţă interbancară liberă şi adâncă, cu volume din ce în ce mai mari, este imposibil ca sistemul bancar să găsească resursele pentru a finanţa o economie cu o creştere anuală din ce în ce mai mare.
Ce nu înţeleg economiştii de la BNR, şi în general economiştii în slujba statului, este că pentru a avea o economie mare şi cu o creştere economică cu un ritm accelerat este nevoie de pieţe care să permită tranzacţii cu volume din ce în ce mai mari. Asta înseamnă pieţe adânci, lichide şi mai ales libere. Ţările dezvoltate nu au în comun un nivel de taxe mare sau reglementarea drastică a pieţelor. În ambele cazuri există diferenţe majore. Dar toate ţările dezvoltate au pieţe mari şi lichide, chiar dacă nivelul de libertate diferă de la o ţară la alta.
Revenind la ultimul discurs al economistului Mugur Isărescu şi păstrând metafora domniei sale, leul românesc nu doarme, ci este pe moarte. Informaţia pe care cursul valutar (un preţ) o transmite acum este irelevantă pentru noi, cei care activăm în economia reală, dar este un semnal de alarmă. Aşa cum volumele de pe piaţă de capital au transmis acelaşi semnal de ani buni şi care a fost ignorat de reglementatori. Dimensiunea pieţelor din România, nu doar financiar-bancare, în general (piaţa forţei de muncă, de exemplu) arată cât de mare nevoie are această economie de retragerea statului şi de reglementare.
Eu nu îmi fac mari speranţe că înţelege cineva, chiar şi acum, după acest scrutin electoral, pentru că până la urmă toată clasa politică susţine numiri politice în funcţiile care reglementează pieţele din România (chiar şi opoziţia a susţinut în vară economişti fără legătură cu politica monetară în board-ul BNR). Iar numirile politice nu ar fi o problemă dacă am vedea criterii de competenţă şi transparentizarea procesului de decizie la MF, BNR, ASF, etc. Dar transparenţa este cel mai mare duşman al incompetenţei.
Surse: BNR, calcule FCA. curs de schimb eurron axa dreaptă.
