În afara titlurilor din ziare şi a disputelor politice, există costuri reale pentru economie din ajustările INS ale PIB? Cu siguranţă. Şi de aceea este foarte important ca estimările PIB să fie cât mai bine făcute cu revizuiri de magnitudini cât mai mici.
Ultimele revizuiri ale PIB făcute de INS au adus schimbări majore ale datelor PIB real pentru 2013 şi 2014. PIB real este folosit ca informaţie în modelul (secret) al BNR pentru estimarea inflaţiei. În acelaşi timp, estimările rezultate din acest model sunt o informaţie importantă pe care cei din Consiliul de Politică Monetară care înţeleg politica monetară o iau în calcul atunci când decid asupra dobânzii de politică monetară.
Deşi modelul este secret, presupun că este un model care se bazează pe o interpretare neo-kyenesistă a relaţiilor din economie: o ecuaţie a relaţiei dintre inflaţie şi PIB (new Keynesian Philips curve), una a cererii agregate (IS) şi o funcţie de reacţie.
Funcţia de reacţie surprinde relaţia dobânzii de politică monetară cu inflaţia şi PIB-ul. Este cea mai probabilă formă din modelul BNR, deşi comportamentul arată că ar mai trebui inclusă în această ecuaţie şi rata de schimb. Altfel spus, funcţia de reacţie arată cum răspunde dobânda de politică monetară la deviaţii ale inflaţiei de la ţintă şi la deficitul de cerere din economie. Deficitul de cerere este aproximat de diferenţa procentuală dintre PIB potenţial şi PIB real. PIB potenţial nu este observat şi atunci este estimat. Aşadar, când diferenţa dintre cele două creşte (PIB potenţial şi PIB real), această funcţie de reacţie îi va spune bancherului central (bazat pe experienţa din trecut) cu cât să reducă dobânda de politică monetară pentru ca această diferenţă să fie redusă şi inflaţia să ajungă la ţintă (în intervalul de politică monetară).
Acum să revenim la datele INS. Ajustările anunţate săptămâna trecută au fost de o magnitudine importantă şi au influenţat estimările de PIB potenţial. Dacă datele pentru PIB se menţin, atunci dinamica anuală a PIB potenţial real a crescut. Mai mult, după cum se vede, există o diferenţă şi faţă de 2013. Dar, până acum, banca centrală a lucrat cu datele vechi, cu un PIB potenţial mai mic. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că banca centrală a lucrat cu un deficit de cerere mai mic decât în realitate şi a menţinut politica monetară mai restrictivă decât o cereau condiţiile din economie. Această politică monetară mult prea restrictivă pentru condiţiile din economie explică o mare parte din greşelile de estimare a inflaţiei de către BNR. În 2013 şi 2014, BNR a avut constant o estimare de inflaţie mai mare decât realitatea. Astfel, pe lângă şocurile de natura ofertei şi ţintirea cursului de schimb, o altă explicaţie pentru inflaţia sub aşteptări din ultimii 2 ani ar putea fi politica monetară mult prea restrictivă pentru condiţiile economice (dacă datele PIB se menţin).
Încă nu ştim dacă datele INS rămân neschimbate în viitor şi dacă nu o să mai fie şi alte schimbări. Dar este important de reţinut că există costuri reale pentru economie din măsurarea greşită a PIB în cadrul unui sistemul monetar cu banca centrală (poate ar trebui ca BNR să aibă o conferinţă pe tema sistemului monetar actual, poate putem să-l îmbunătăţim). Iar când costul este o politică monetară mult prea restrictivă, când economia este încă în criză, atunci merită să măsori de 10 ori şi să publici doar o singură dată.
Ca soluţie, BNR ar putea înlocui deficitul de cerere cu dinamica PIB (elimina PIB potenţial) sau mult mai bine ar putea să folosească mult mai mult informaţia din agregatele monetare.

P.S. Personal, nu cred în puterea modelelor NK de a aproxima dinamica din economia reală, dar acestea sunt modelele folosite de băncile centrale. Cât de bine estimează aceste modele se vede în diferenţele dintre estimările băncii centrale (BNR) de inflaţie şi inflaţia măsurată.
BNR a ajustat estimarea de inflaţie de la un raport la altul, arătând că inflaţia a avut o dinamică mai mică decât estimările BNR. Confirmă ipoteza de mai sus.
BNR a ajustat deficitul de cerere, un deficit de cerere din ce în ce mai mare, confirmând ipoteza de mai sus.