Opinii

 

D-le Victor Viorel Ponta, peste ce ţară vreţi să „guvernaţi”? Peste „Ţara Românească” sau peste „Ţinutul Secuiesc”!?

Motto:
“Scuipaţi-vă-ntre voi cum se cuvine
Şi-apoi convingeţi-vă că e bine.
C-aţi luat o ţară de mai mare dragul
Şi i-aţi distrus averile şi steagul.
S-ajungem colonia de ocară
Care-şi va cere scuze în maghiară.”
A. Păunescu, „Marş de adio”

Este deja loc comun faptul că aţi iniţiat cea mai imundă campanie electorală din câte s-au desfăşurat până acum în România. În care, direct sau prin interpuşi, aţi susţinut că principalul d-stră contracandidat a fost autorul celor mai abominabile fapte care s-au putut întâmpla vreodată.
Că nu este ordodox, că aparţine unei minorităţi etnice, că are un comportament de moşier, că a vândut străinilor copii ai românilor (creştin-ortodocşi, desigur!) afacere care i-ar fi asigurat importante venituri necuvenite, că nu are el însuşi copii, că a fost „abandonat” de proprii săi părinţi, (care nu s-au învrednicit să vină să-l vadă de când au părăsit ţara pentru a se stabili în Germania, unde se lăfăie în imense spaţii locative), că fără să dispună de suficiente venituri (obţinute din două lefuri de slujbaşi la stat) a achiziţionat şase case ale unor oameni care au fost obligaţi să le vândă, că este „omul lui Băsescu” (contracandidatul d-stră fiind acuzat de intenţia declarată de a continua, alături de acesta, acţiunea de distrugere a ţării), că s-a aliat cu toţi cei care au contribuit la starea de ruină a României (enumerând o listă în care, alături de Traian Băsescu, figurau numele lui Emil Boc, Mihai Răzvan Ungureanu, Vasile Blaga, Elena Udrea etc.), că prin folosirea unor documente false a retrocedat terenuri şi case unor persoane care nu îndeplineau condiţiile legale pentru punerea în posesie şi intrare în proprietate a unor clădiri (şcoli, muzee, monumente istorice etc.).
Şi câte şi mai câte alte asemenea absurdităţi, neprobate în niciun fel; pe care, întrebat public în mod repetat dacă şi de ce le-aţi produs, aţi afirmat candid că nu d-stră le-aţi rostit! Şi că nici măcar nu ştiţi dacă ele au fost rostite şi/sau susţinute vreodată de oameni din anturajul d-stră de campanie!
Mă voi opri doar asupra unui singur „argument” din acest noian de inepţii, şi anume la cel referitor la „pactul” pe care l-ar fi făcut Klaus Iohannis cu „extremiştii maghiari”, pentru a obţine susţinerea electorală a acestora. Pentru că, după turul I al alegerilor, Laszlo Tokés şi Zsolt Szilágyi şi-au anunţat susţinerea necondiţionată pentru Klaus Iohannis, persoane din staff-ul d-stră de campanie au considerat acest gest ca fiind „incompatibil cu prerogativele de comandant al Armatei Române, de şef al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării sau cu cea de garant al integrităţii teritoriale a României”! Pentru că, vezi Doamne, aceşti susţinători ai lui Iohannis „cer autonomia pe criterii etnice a Ţinutului Secuiesc şi o regiune autonomă Partium”!
Acuzaţiile propagandistice (cu iz de proces instrumentat de comunişti împotriva adversarilor politici, în perioada anilor ’50 ai secolului trecut) au început să curgă, celor doi fiindu-le atribuite declaraţii dintre cele mai abracadabrante, precum: „Suntem convinşi că domnul Iohannis, care este minoritar, va rezolva idealurile poporului de secui din Transilvania” (atribuită lui L. Tokés) sau cele alocate lui Zsolt Szilágyi, considerat drept un militant pentru autonomie pe criterii etnice şi federalizarea României şi pentru constituirea „regiunii autonome Partium, care să cuprindă judeţele Satu-Mare, Bihor şi Sălaj”!
Coroborate cu „recunoştinţa” pe care şi-ar fi manifestat-o public Klaus Johannis faţă de aceşti extremişti, asemenea „declaraţii” ar fi contribuit la „iritarea populaţiei româneşti din Tansilvania”!
Pornind de la asemenea „declaraţii” de campanie, propun să ne uităm şi la unele fapte din curtea d-stră electorală, urmând ca ulterior să conchidem dacă „populaţia românească” din Transilvania are motive să se teamă. Şi, mai ales, de cine şi de ce!
Duminică, 3 august a. c., în calitatea d-stră oficială, aţi participat la manifestările comemorative prilejuite de împlinirea a 165 de ani de la bătălia din Pasul Nyerges în care circa 200 de secui au fost ucişi de trupele ţariste, fiind întâmpinat cu imnul de stat al Ungariei, intonat de fanfara de copii din comuna Cozmeni, judeţul Harghita.
Apoi a fost pusă o înregistrare cu imnul de stat al României.
Aţi mulţumit pentru invitaţie, precizând că ştiţi că veţi fi criticat pentru că i-aţi dat curs; aţi mai afirmat că v-aţi dus la Nyerges din respect pentru cei peste 200 de secui care s-au jertfit în 1849: „Am aflat despre acest loc ca fiind un Termopile al secuilor şi cred că merită tot respectul, pentru că acei oameni şi-au dat viaţa pentru nişte idealuri comune pentru toate naţiunile şi pentru toate ţările, pentru libertate, pentru dreptul de a-şi decide soarta, pentru lupta pe care toţi o purtau atunci, cu cei de la imperiul din Viena, cel ţarist sau turcesc şi care încercau să înăbuşe aspiraţia fiecărui popor pentru libertate. Am aflat cu această ocazie că în armata condusă de generalul Bem aici s-au aflat şi personalităţi venite tocmai de la Bucureşti. Cezar Boliac a fost unul dintre ei, şi am aflat, de asemenea, cum a încercat Nicolae Bălcescu să-i convingă pe Lajos Kossuth şi pe Avram Iancu că, dacă sunt separaţi şi se luptă între ei, vor pierde şi unii şi alţii. Cred că asta este lecţia pe care din când în când trebuie să ne-o amintim despre 1848-1849, faptul că putem să avem idealuri comune, şi atunci când suntem divizaţi, totdeauna câştigă altcineva”.
Aţi mai adăugat că există obligaţia de a participa şi la evenimentele care i-au despărţit pe români şi maghiari şi care au provocat anumite răni, subliniind că trebuie să existe înţelegere şi respect: „E un prim moment, sper că de acum încolo, la toate evenimentele importante, să înţelegem că putem să fim împreună. Cred – azi suntem la comemorarea unei bătălii între secui şi armata ţaristă – cred că avem obligaţia să mergem împreună şi la momente care poate i-au despărţit pe români de maghiari, care încă au lăsat răni după atâta timp”.
Aţi adăugat că este obligaţia oricărui om politic de la Bucureşti de a respecta istoria şi tradiţia tuturor cetăţenilor, de a înţelege şi de a afla cât mai mult despre acestea: „Cu cât mai des ne veţi invita în această regiune, veţi vedea că multe steaguri pot flutura fără să facem din asta un alt război de care nu avem nevoie... De acum încolo să înţelegem că trebuie să fim împreună, şi avem obligaţia să mergem împreună. Obligaţia noastră este să ne respectăm şi să înţelegem că împreună putem fi mai uniţi”.
La rândul său, Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, a mulţumit pentru că v-aţi dus la Pasul Nyerges, „un loc simbolic pentru secui şi pentru maghiari”, precizând că sunteţi primul premier care vine în acest loc şi că, dacă veţi fi prezent mai des în zonă, îi veţi cunoaşte şi înţelege mai bine pe maghiari: „Este prima dată când vine un prim-ministru al României în acest loc, trebuie să avem curaj de foarte multe ori şi să fim deschişi la dialog. Mă bucur că aţi venit să ne cunoaşteţi aici, în Harghita, Covasna. Şi dacă ne veţi înţelege mai bine, sunt convins că şi dezideratele noastre, pe de o parte dezideratele comunităţii maghiare, pe de altă parte dezideratele României, vor fi duse la îndeplinire mult mai uşor”.
În spiritul respectului pentru adevăr, se impun a fi făcute câteva comentarii
Nu am remarcat nicio observaţie publică a d-stră referitoare la intonarea imnului de stat al Ungariei, în cazul în care ştiaţi ce interpretau copiii din fanfara din Cozmeni; acest lucru s-ar fi impus doar dacă la festivităţi ar fi luat parte oficialităţi de rang înalt din Ungaria, dar nu era cazul.
Declaraţia d-stră referitoare la conştientizarea faptului că veţi fi criticat pentru participarea la respectivele manifestări comemorative, nu vă absolvă deloc de răspunderile pe care le aveţi în calitate de şef al Guvernului României.
Şi iată de ce. V-aţi comportat ca un „porumbel al păcii”, ca şi cum din cauza românilor transilvăneni paşoptişti ar fi fost înfrânţi „secuii şi maghiarii”!
Iar înfrângerea acestora de la Nyerges poate fi comparată de secui cu orice şi cu oricine, însă acest lucru nu trebuie să-l facă şi primul ministru al Guvernului României! Indiferent de scopul urmărit, comparaţia cu „un Termopile”, nu se poate susţine, fie şi numai pentru faptul că la scurtă vreme după această ciocnire, armata maghiară – atâta câtă mai era – a capitulat fără nicio rezistenţă! Chiar dacă avea darul să „gâdile” orgoliile unora cu o asemenea declaraţie!
Semnificaţia faptelor istorice din cele două momente este diferită şi din următoarea perspectivă. Simbol peren al curajului unor oameni liberi care luptau să apere libertatea tuturor – înfrângerea de la Termopile – reprezintă exemplul sacrificiului suprem dat pentru apărarea acestui drept al tuturor grecilor. Deşi înfrânţi la Termopile, cu tot eroismul legendar al sutelor de greci căzuţi pe câmpul de luptă, polisurile elene nu au putut fi cucerite – nici atunci şi nici mai târziu – de mult mai numeroasa armată persană. O bătălie pierdută în anul 480 î. Hr. la Termopile a prefigurat victoria din anul următor, care a consfinţit respingerea armatei persane invadatoare!
Cu secuii e exact pe dos! Învinşi într-o confruntare „de salon”, peste numai câteva zile, înfrângerea a fost urmată de o ruşinoasă capitulare a armatei revoluţionare maghiare la Şiria, lângă Arad, pe 13 august 1849. Ofiţerii superiori care au fost prinşi au fost judecaţi de un tribunal militar, acuzaţi de trădare, condamnaţi la moarte şi executaţi. Ulterior, memoria acestora a fost evocată printr-un monument comemorativ ridicat la Arad, denumit simbolic şi indecent „Statuia Libertăţii”.
Sunt fapte pe care, d-le V. V. Ponta, se impunea să le ştiţi, că doar pentru acest motiv aveţi consilieri care trebuie să acopere prin cunoştinţe de specialitate întreaga problematică a răspunderilor oficiale care vă incumbă.
După această sumară trecere în revistă, este firesc să vă întrebăm dacă Istoria românilor transilvăneni (cu faptele bune sau rele ale românilor şi maghiarilor de atunci) mai are vreo importanţă pentru d-stră. Pentru că, dincolo de declaraţiile conjuncturale din campanie, îmi place să cred că aveţi cunoştinţă de faptul că istoria mai veche sau mai nouă a acestor locuri încă mai contează pentru semenii noştri care le populează majoritar.
Dar cea mai gravă mi se pare încercarea de a edulcola (chiar şi prin omisiune!) atitudinea şi rolul pe care le-a avut Lajos Kossuth (liderul revoluţiei maghiare) faţă de lupta românilor paşoptişti pentru eliberare naţională, atunci când declaraţi că a fost nevoie să faceţi acel drum ca să aflaţi „cum a încercat Nicolae Bălcescu să-i convingă pe Lajos Kossuth şi pe Avram Iancu că, dacă sunt separaţi şi se luptă între ei, vor pierde şi unii şi alţii ...”, fără să spuneţi nimic despre motivele care îi determinaseră pe români să ridice armele împotriva maghiarilor!
Drept pentru care o să facem din nou recurs la istorie, amintindu-vă că Lajos Kossuth a negat permanent dreptul românilor la identitate naţională, tratându-i ca pe un popor de ţărani barbari şi inculţi, popor căruia, dacă i se îmbunătăţea soarta, ar fi putut deveni conştient de drepturile sale ca naţiune şi deci primejdios pentru „naţiunea ungară”.
Chiar Nicolae Bălcescu (cel invocat de către d-stră), după aflarea dispoziţiilor date de Kossuth privind organizarea unei expediţii pentru lichidarea rezistenţei organizată în munţii Apuseni de către moţii lui Avram Iancu, scria: „Kossuth a guvernat rău şi slab, el mi-a dovedit şi mai mult că un demagog nu poate fi un om de stat. El a pierdut Ungaria”.
Aceeaşi atitudine a avut-o Kossuth şi faţă de saşii transilvăneni, acuzându-i că s-au opus “luptei pentru libertatea maghiară”. Într-o scrisoare din 17 martie 1849 adresată generalului polonez Bem, comandantul armatei ungare în Transilvania, scria: „Să-i arestaţi pe cei mai de seamă conducători ai răzmeriţei săseşti, predându-i comisarului guvernamental Csányi”. Acesta urma să-i trateze ca ostatici, iar „dacă ruşii nu se vor retrage neîntârziat din ţară sau dacă se va constata fie şi cea mai mică opoziţie din partea saşilor, aceştia vor fi consideraţi vinovaţi de cea mai josnică trădare de ţară, vor fi duşi în faţa unui tribunal militar şi vor fi grabnic pedepsiţi cu moartea”. Conducătorul saşilor, Ştefan Ludwig Roth, a fost condamnat la moarte prin chiar această scrisoare a lui Kossuth!
Am convingerea că ştiţi că Lajos Kossuth şi aliaţii lui transilvăneni au provocat răni nevindecabile, pe care memoria colectivă a generaţiilor de români ardeleni nu le poate încă uita sau ignora. În perioada în care Kossuth a condus guvernul revoluţionar ungar au fost distruse 230 de sate româneşti. Se apreciază că în fiecare sat locuit de români au murit între 10 şi 20 de oameni şi că, în Transilvania, revoluţia din 1848-1849 a făcut circa 40.000 de victime civile.
Nu cred că putem „închide aceste răni” prin trunchierea sau denaturarea adevărului istoric, aşa cum aţi încercat d-stră să faceţi. Indiferent de nivelul raţiunilor „de stat” (sau electorale!) pe care le-aţi putea invoca.
Domnule prim ministru, dacă pentru motive închipuite i-aţi acuzat pe alţii că ar avea intenţia de vânzare a ţării (desigur că nu d-stră personal, ci unii dintre suporterii din staff-ul electoral!) consider că trebuie să lămuriţi electoratul român transilvănean (şi nu numai!) de intenţiile pe care le-aţi avut prin declaraţiile pe care le-aţi făcut cu prilejul acelei vizite în secuime.
Acum, în primul ceas de după anunţarea rezultatului alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României, trebuie să dovediţi că, dacă printr-un asemenea „program” n-aţi putut deveni un „preşedinte care uneşte” toţi cetăţenii români, indiferent de apartenenţa etnică a fiecăruia dintre aceştia – aşa cum aţi pretins în campanie – puteţi să rămâneţi un prim ministru care nu dezbină.
Iar una din căile prin care o puteţi face, în opinia noastră, este aceasta: adresaţi-vă direct şi explicaţi-le tuturor celor care vă suspectează de înţelegeri preelectorale necurate, care sunt intenţiile d-stră pentru a menţine statu-quo-ul relaţiilor interetnice dintre cetăţenii României.
Altfel, nu peste multă vreme, veţi constata că înşişi monştrii produşi de somnul propriei d-stră raţiuni electorale s-ar putea să vă devoreze.

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...