Într-o cuprinzătoare scrisoare primită pe adresa redacţiei, profesorul şi liderul sindical vâlcean Tiberiu Pană îl acuză pe inspectorul şcolar general Ion Gherghinaru (PSD) şi pe apropiaţii acestuia din Inspectoratul Şcolar Judeţean de mistificare şi şantaj. De asemenea, cadrul didactic reclamă protejarea de către şeful IŞJ Vâlcea a unui director de unitate de învăţământ de aceeaşi culoare politică în faţa dezvăluirilor făcute de liderul sindical. Până în momentul în care Ion Gherghinaru va formula un răspuns, publicăm în continuare conţinutul misivei.
“Îl somez public pe domnul Ion Gherghinaru, inspectorul şcolar general al judeţului Vâlcea, să dea publicităţii informaţiile (actele/înscrisurile/documentele etc.) referitoare la fapte incriminatoare, prezumate a fi fost făcute de către mine, despre care dânsul pretinde că are cunoştinţă că le-aş fi comis «în data de 20.XII.1983». Îi reamintesc faptul că întrebarea pe care, în mod repetat şi pe tonuri tendenţioase, mi-a adresat-o într-o discuţie pe care am avut-o pe data de 23 octombrie a. c. (joi, de la ora 15,40), referitoare la încercarea insistentă a dânsului de a mă determina să-mi reamintesc «ce am făcut pe data de 20.XII.1983» (dându-mi de înţeles că, «nu era deloc ceva de bine!»), după o foarte scurtă perioadă de reflexie, a primit următorul răspuns: «necesităţi fiziologice, după care am dat o fugă până în Jugoslavia (trecând Dunărea înot), ca să îmi cumpăr ţigări»! Sesizând că răspunsul meu îl descumpăneşte şi nemulţumeşte, i-am cerut să-mi spună dânsul dacă ştie (şi ce ştie!) că aş fi făcut eu în acea «fatidică» zi de 20.XII.1983”, îşi începe misiva, în termeni retorici, dar şi agresivi, profesorul râmnicean.

Un director de liceu râmnicean şi nişte fapte cu iz penal...

“Mi-a dat de înţeles că «ei» (probabil că dânsul, acoliţii pe care i-a oploşit sub pulpana interesului general, precum şi mai înalţii de la partidul «lor» aproape unic) «ştiu foarte bine ce am făcut» şi că, la o adică, dacă voi continua să scriu şi să public împotriva lor, o să «scoată» şi «ei» tot ce ştiu despre mine şi unele dintre «faptele» mele! Atitudinea dânsului, aşa cum s-a exprimat, era o reacţie şi faţă de petiţiile prin care eu, în calitate de cadru didactic şi/sau de lider sindical, i-am adus la cunoştinţă prezumate fapte cu un pronunţat iz penal, săvârşite de un director de liceu din municipiul Râmnicu Vâlcea, care are şi «calitatea» de coleg al său de partid. Pe care, indiferent de grozăvia faptelor lui, nu îşi permite să-l cerceteze pentru a-l «urni» din funcţie, datorită proptelelor care se pare că îl susţin şi care se ridică până la înălţimea funcţiilor de conducere din Primăria Râmnicu Vâlcea şi din Consiliul Judeţean Vâlcea! Că aşa este în «democraţia originală», moştenită de la tovii lor mai vârstnici din partid!”, mai scrie Tiberiu Pană.

“Să dea publicităţii informaţiile pretins incriminatoare la adresa mea!”

“De aceea, pentru a-i uşura eventualele traume morale care poate că-l încearcă (în cazul în care realizează existenţa eventualelor elemente care se pot circumscrie infracţiunii de şantaj la adresa mea) şi pentru a-i facilita recuperarea după această suferinţă sufletească produsă de rolul de şantajist pe care se pare că a fost obligat să şi-l asume (spunându-mi că ştie că «ai lui» i-au pregătit deja înlocuitoarea, schimbarea urmând să se producă după alegeri etc.), îi solicit să:
• dea publicităţii «informaţiile» (acte/înscrisuri etc.) pe care pretinde că le are/le au, care s-ar referi la «fapte» nelegale (reprobabile, imprescriptibile, elemente ale unor infracţiuni etc.) despre care ştie/ştiu că le-aş fi comis eu «în data de 20.XII.1983»;
• recurgă la orice soluţie pe care el şi superiorii lui în ale politicii olăneştiene (de la numele gârlei care străbate urbea!), o socotesc ca fiind cea legală, inclusiv la obligativitatea sesizării de către dânsul a instituţiilor statului care sunt abilitate să soluţioneze asemenea situaţii.
În cazul în care nu poate administra această dovadă, să infirme public că o asemenea discuţie a avut loc între noi, că ea s-ar fi repetat ulterior în mai multe rânduri şi în locuri diferite (inclusiv în prezenţa altor persoane) şi că nu mi-ar fi spus niciodată că «ştiu ei/ştie el» ce am făcut eu (condamnabil, desigur!) la acea dată”, îl provoacă profesorul pe şeful IŞJ.

Ion Gherghinaru, provocat să revadă atribuţiile funcţiei de şef al IŞJ

“Îi mai sugerez să (re)vadă care sunt atribuţiile funcţiei pe care o exercită vremelnic şi dacă printre cele care figurează la art. 13 din Omects nr. 5.530/2011 privind aprobarea Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a inspectoratelor şcolare, cu modificările şi completările ulterioare, se află vreuna care să-i confere dreptul de a şantaja/traumatiza moral colaboratorii, colegii, subordonaţii etc., să treacă la treabă cu toate forţele. Inclusiv cu acelea pe care le-a «economisit» atunci când nu şi-a exercitat «obligaţia de a face», nedispunând cercetarea faptelor sesizate oficial de către mine (obligaţie pe care chiar o are prin prevederile exprese ale actului normativ invocat).
Dacă mai poate şi nu este prea târziu, să evite să se lase «intoxicat» de tot felul de trepăduşi interesaţi, deoarece există riscul să-l găsească «vindecarea» într-o unitate care are pe fronton doar cifra... 13! Că, aşa cum s-a mai văzut, nici PSD-ul, nici nu ştiu care «taică» de la vârful lui local, n-au împărăţit pământul!”, mai arată cunoscutul profesor vâlcean în scrisoarea sa.

Concluzii încărcate de ironie

“P.S.: 1. Dacă domnul Gherghinaru Ion (re)simte nevoia să extindă discuţia referitoare la acest subiect, îi promit că o vom face şi noi. Cu vârf şi îndesat. Chiar mai mult decât atât!
Îi mai sugerez d-lui inspector şcolar general al judeţului Vâlcea să se documenteze foooarte bine în legătură cu eventualele «dovezi» pe care le-ar deţine, (referitoare la prezumatele «fapte» reprobabile pe care le-aş fi comis pe «20.XII.1983»), ca nu cumva să comită dânsul acum oarece elemente specifice ale unei... infracţiuni! Dacă mai are şi alte asemenea «probe» sau «dovezi» compromiţătoare despre activitatea mea din viaţa de zi şi/sau de noapte (ante şi post revoluţionară), îl rog să le facă publice. Dacă nu, îi propun să procedăm ca în filmele americane: dacă este de faţă şi nu poate spune sau «arăta» public nimic (sustenabil, cu probe autentice!) să tacă pentru totdeauna!
Sau să «vorbească» despre asemenea «subiecte» doar atunci când are cu adevărat ceva de spus sau de arătat! Rămânând în limitele pe care i le conferă norma legală.
Publicarea aparent tardivă a acestui «mesaj de întâmpinare» se datorează exclusiv opţiunilor şi priorităţilor editoriale ale colectivului de redacţie al altei publicaţii vâlcene”, îşi încheie scrisoarea profesorul Tiberiu M. Pană.