Dincolo de toţi frustraţii care şi-au făcut loc în emisiuni şi şi-au scos ratingurile la scurs, precum ciorapii pe sârmă, dincolo de zâmbetul învinşilor votaţi doar de familii, dincolo de sondajele profund fabricate şi lansate cu nesaţ, eu vreau să comit „un abuz” în ţara asta şi să îmi folosesc dreptul de a vorbi.

Mă supun de acum pedepselor de care nu mi-e frică şi judecăţilor nevaloroase şi vă mărturisesc că prin acest editorial subsemnata şterge, fără mânecă, flegma aruncată de PSD pe obrazul conaţionalilor alungaţi din România pentru a întreţine România. Mărturisesc că adevărata lecţie din 2 noiembrie a fost nu despre alegerea preşedintelui, ci despre respectul faţă de propriile alegeri.

Tocmai de asta România a câştigat detaşat. A câştigat în faţa unui guvern de mumii care s-a făcut mic cât un sâmbure în faţa forţei democratice care zace în noi. A câştigat în faţa unui partid rege pe lege, care a tremurat cu chiloţii în vine în faţa Diasporei. Nu cea lipsită de carte, fraierilor, ci cea care întoarce cartea. A câştigat în faţa tuturor meschinilor şi ipocriţilor ca Victor Ponta, care au promovat unitatea, sperând în dezbinare. Românii sunt uniţi, uniţi împotriva mârşăviei pesediste. Aţi câştigat în faţa unui laş furios, care a mizat pe resemnarea voastră, care nu a crezut nicio clipă că solidaritatea e o armă de atac. Vă scriu să vă mulţumesc, oriunde v-aţi afla. Vă mulţumesc că aţi rămas în picioare la sfârşitul unei campanii penale marca PSD, care a coincis cu o constantă perversiune. Vă mulţumesc că nu aţi renunţat, nici când ziua votului s-a transformat într-un coşmar în care guvernul v-a vrut neputincioşi, spăşiţi, în pragul renunţării şi agoniei.

Vă mulţumesc că le-aţi transmis cetăţenilor de aici o poveste despre demnitate şi că i-aţi făcut pe unii să le fie ruşine că nu au ieşit din case. Ştiu bine că voi aţi îngheţat cu pruncii la piept, în ploi, în frig, pe străzile pe care aţi fost umiliţi şi altă dată. Vă mulţumesc că prin această mişcare de rezistenţă, imnul nostru s-a auzit din toate colţurile lumii, deşi nu a fost ziua naţională. A fost doar ziua în care determinarea, responsabilitatea şi dorinţa schimbării au modificat o cursă cu obstacole. Vă mulţumesc pentru că ştiu ce aţi fi vrut să votaţi, dacă eraţi lăsaţi. Vă mulţumesc pentru că datorită vouă România oamenilor frumoşi a ieşit să protesteze împotriva modului în care PSD s-a înjosit, batjocorind o clasă muncitoare încovoiată şi oricum privată de multe.

Domnule Ponta, ceea ce aţi permis să se întâmple pentru a vă apăra cu ghearele de voturile împotriva mândriei voastre este un fapt de natură penală. Pe care sper să-l plătiţi în turul doi, când acei „nenorociţi” care au plâns în genunchi în faţa ambasadelor după un maraton al aşteptării vă vor arăta ce înseamnă mândria, dar mai ales umilinţa. În ciuda unui scor care, ştiţi bine, nu înseamnă nimic, sunteţi un înfrânt care a ieşit încărcat de furie şi nesiguranţă în faţa unui popor decis. Care, în sfârşit, vrea să întoarcă roata înainte ca Dumnezeu să facă cum o vrea. Pentru mine, aroganţa, indiferenţa, disperarea şi lehamitea cu care aţi apărut în faţa oamenilor v-au făcut să semănaţi cu un şofer beat care loveşte tot ce-i iese în drum, dar merge mai departe.

Cetăţenii pe care i-aţi crezut proşti şi inculţi v-au avertizat că sclavia e ilegală, că putem rupe lanţurile unei domnii pe care nu o meritaţi. Aţi încălcat cu bună ştiinţă dreptul de vot, unul dintre cele multe garantate de Constituţia României. V-aţi spoit cu aur pentru o zi ca să păreţi triumfător, dar victimele dvs. nu sunt în stare critică, ele cunosc autorul. V-aţi contrazis ca nişte ciori nesătule, când, de fapt, nu a fost vorba de dezorganizare, ci de premeditare. Pentru asta, nu vă faceţi planuri, PSD nu va fi un partid restructurat, ci destructurat. Am să vă întorc vorba pe care aţi rostit-o cu toată scârba de care sunteţi capabil: „Vă rog să oprim acest război care nu se va opri”. Pentru că nu aţi dorit niciodată pace. Pentru că libertatea noastră contează şi pentru asta merită să nu ne oprim, oricât ar dura. Pentru că scârba pe care v-aţi declarat-o cu o nesimţire ieşită din comun este cea mai mare jignire care sper să vă tragă în jos pentru totdeauna.

Domnule Ponta, simbolul opoziţiei, simbolul dârzeniei şi simbolul unui popor care-şi dispută cumva paternitatea au venit din marile oraşe ale lumii pe care românii nu le vizitează ca europeni neapărat respectaţi. Prin gestul dvs. profund discriminatoriu şi penal, aţi scuipat siderat peste muncitorii din Diaspora care se spetesc spălând boşorogi la fund sau care corvodesc pe şantiere la robii. Aţi scuipat de lângă şampaniile pe care nu le-aţi mai deschis pe copii din România, care s-au sinucis de dorul părinţilor, plecaţi să le ofere ceea ce aici nu le-aţi permis. Aţi scuipat peste românii care au cules căpşuni, care au măturat străzile pe care dvs. sunteţi turist, dar care v-au scos din rahat economia care s-a transformat într-un lung şir de economii doar pentru noi. De data asta, vă mărturisesc că aş sta la coadă şi 10 ore ca pe 16 noiembrie să votez împotriva dvs. şi să vă transform candidatura în nimic. Pentru că sunteţi un nimic care a dovedit că merge prea departe, pentru că ceea ce aţi săvârşit în fruntea guvernului vă trimite la coada naţiunii.

Români de pretutindeni, vă mulţumesc că aţi făcut ca libertatea să conteze. Vă mulţumesc că m-aţi făcut să plâng, şi nu de milă, şi că mi-aţi redat încrederea că o masă de oameni cu voinţă pot da o sentinţă. Cât despre dvs., domnule Victor Viorel, aveţi asigurarea mea că acum, în runda doi, mâine sau altădată, nu contează când, scârba se Pontează şi vă doresc din inima tuturor românilor pe care i-aţi făcut să nu existe în cea mai importantă zi, o Victorie pe care să nu o puteţi sărbători niciodată.