Pe 14.10.2008, guvernatorul BNR a susţinut un discurs în Parlamentul României. În discurs, guvernatorul spunea:
”Prin lege suntem deci obligaţi, dacă apare vreo problemă de lichiditate în sistem (nu de solvabilitate), să asigurăm lichiditatea necesară şi, cu această ocazie, explic şi de ce nu a trebuit să luăm măsurile pe care ţările occidentale le-au anunţat.”
Mai simplu: banca centrală trebuie să asigure prin lege lichiditatea din sistemul bancar.
Guvernatorul a continuat: ”Deci, noi nu vom face nimic altceva decât să aplicăm legea dacă va apărea o lipsă de lichiditate. (…) Trebuie să recunosc că resimţim unele efecte, dar acestea nu sunt fundamentale şi, cum vă spuneam, nu sunt probleme de lichiditate. (…) Aşa cum s-a observat, dobânzile au crescut cu mult peste nivelul dobânzii de politică monetară, cu toate că, paradoxal, exista exces de lichiditate la nivelul întregului sistem. (…) Banca Naţională este gata să le sprijine cu injecţii de lichiditate; avem instrumentele necesare pentru acest lucru, pe unele le-am pus în funcţiune, pe altele le avem pregătite pentru a intra în funcţiune.”
Pe scurt: guvernatorul ne asigura că în piaţa interbancară exista excedent de lichiditate, dar, în cazul extrem în care s-ar întâmpla să apară “probleme”, este OBLIGAT PRIN LEGE să asigure lichiditatea din sistemul bancar.
Să ne uităm la date. Datele publicate de BNR arată că piaţa interbancară a avut deficit de lichiditate începând cu luna octombrie 2008, exact luna în care guvernatorul spunea în Parlament că piaţa interbancară are excedent. Deficitul de lichiditate s-a accentuat pe tot parcursul anului 2009.
Cum a reacţionat BNR? Deşi a spus că va asigura lichiditatea în sistemul bancar pentru a respecta legea, BNR a reacţionat altfel. BNR a injectat lichiditate în sistemul interbancar pe 10 noiembrie 2008, la o scadenţă de 7 zile. În plus, băncile ceruseră de la BNR 1,8 miliarde RON pentru a acoperi nevoile de lichiditate, dar BNR a oferit doar 500 milioane RON. Următoarea injecţie de lichiditate a fost făcută de BNR pe 15 aprilie 2009. Astfel, deşi piaţa interbancară avea deficite mari de lichiditate, se pare că BNR nu a respectat legea şi nu a asigurat lichiditatea necesară pentru a echilibra situaţia.
Totuşi, situaţia trebuia echilibrată cumva. În lipsa injecţiilor de lichiditate, sistemul bancar a trebuit să se împrumute de la BNR în schimbul obligaţiunilor de stat la o dobândă mult mai mare decât dacă BNR ar fi injectat lichiditate. Astfel, comportamentul BNR a dus la creşterea dobânzilor doar prin faptul că banca centrală a refuzat să injecteze lichiditate, deşi acesta era obligată prin lege.
Există o diferenţă, în afară de dobândă, între lichiditatea injectată de BNR şi cea obţinută la dobânzi penalizatoare? Da. BNR putea şi trebuia să injecteze lichiditate la scadenţe mai mari, chiar şi 7 zile, pe când băncile împrumutau de la BNR doar pentru a acoperi balanţa de la sfârşitul zilei. Pentru a-şi asigura finanţarea portofoliilor în lipsa injecţiilor de lichiditate ale BNR, băncile trebuiau să repete aceste operaţiuni zilnic.
Avem două lucruri aici. În primul rând, BNR se pare că nu a respectat legea şi nu a respectat ce a promis în Parlamentul României. Ar fi interesant să vedem o comisie care să investigheze deciziile din acel moment.
În al doilea rând, avem mai multe dovezi care arată că recesiunea din 2009 şi criza care a urmat în România au cauze monetare.