Opinii

 

Şi-am aşteptat un an...

Şi-am aşteptat un an. Şi m-am tot gândit. Şi-am aranjat casa. Şi-am ieşit afară să-mi amintesc cum miroase. Şi încep trei luni ca nicio altă lună. Şi, cumva, mi-s eu, mi-e Septembrie frumos. Şi mi-s toţi cei care îl iubesc pentru mine. Şi-am numărat zilele şi orele şi-am zis că după atâtea care nu-s deloc întâmplătoare, s-o întâmpla ceva de poveste. Şi-am dorit să vină Septembrie ca să mă deschid şi să văd ce mai e prin mine. Şi-apoi, să văd cât loc mai am şi pentru voi. Şi-am zis că toamna asta poate oamenii n-or mai iubi doar ca să nu fie singuri, ci ca să râdă în nas unei vieţi destul de mizerabile. Şi-am scos păturile groase şi pufoase şi m-am gândit că noi aşezăm doar nişte lucruri, dar nu aşezăm acele Lucruri, aşa cum nici pe lume nu venim din propria voinţă. Şi-am spus că măcar în toamna mea nu o să mai credem că alţi oameni ne fac mai buni, ci că devenim mai buni inspirându-ne din ceea ce am reuşit să facem bine. Şi-am propus ca prietenii mei să nu mai spună prietenilor lor cât de minunaţi sunt doar ca să facă o conversaţie, ci ca să le amintească ce minunat a fost să li se întâmple unii altora. Şi-am zis că în Septembrie toate s-or uşura într-un fel, fără artificii, sacrificii. În definitiv, Cenuşăreasa n-a avut nevoie să-şi dea rochia jos pentru a-l avea pe prinţ, ci să piardă un pantof. Un singur pantof. Şi-am socotit că toamna asta oamenii vor arăta diferiţi pe străzi, pentru că oamenii arată diferit când sunt iubiţi. Şi-am hotărât că nu mai e corect să ne mai cerem scuze pentru felul în care alegem să reparăm ce sparg cei de lângă noi. Şi consider că dacă tot e vremea introspecţiei e mai bine să mergem mai departe decât să tolerăm nonsensuri. Şi-am spus că dacă tot veniţi la casa noastră, o să reînvăţăm împreună cum să zâmbim în perioadele cele mai triste, cum să înţelegem în zilele confuze cum să avem încredere în zilele cu multe trădări şi cum să iubim în zilele în care ne trezim cu frica durerii. Şi-am instituit o urgenţă de Septembrie, pentru că, după ce au trecut o iarnă, o primăvară şi-o vară ca să văd că fiecare 60 de secunde în care ne războim şi ne lovim şi le petrecem supăraţi, se transformă într-un minut lipsă de fericire pe care nu îl vom recupera niciodată. Şi-am insistat în fiecare an să fiţi cu mine trei luni pentru că a avea pe cineva să iubeşti, înseamnă să ai o familie. Să ai unde să te duci, înseamnă să ai casă şi să le ai pe amândouă e o binecuvântare. Şi-am plănuit că ar fi grozav să nu mai avem oamenii în inimi, ci lângă noi. De fapt, am vrut să vă reamintesc că în dulcele meu Septembrie în care mi-s eu, mi-s toţi ce cred în mine, iubirea poate fi necondiţionată, nelimitată şi completă. Şi-am tot gândit şi-am aşteptat un an să vă spun că magia iubirilor şi sentimentelor curate este propria noastră ignoranţă faţă de faptul că ele s-ar putea sfârşi vreodată...

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...