Nu de mult, a apărut ştirea după care fostul primar de Râmnicu Vâlcea, Emilian Frâncu, actualmente în închisoare, ar susţine doctoratul în luna septembrie. Noi îi urăm succes şi-l felicităm pentru această modalitate inedită de a se salva din penitenciar, îi dorim sănătate, acribie, ştiinţă şi persuasiune pentru orizontul de aşteptare al tuturora. Este un gest formativ care provine dintr-un mental familial pozitiv, al tradiţiei civilizaţii cărţii.
Viaţa politică românească este bulversată de începutul, probabil înainte de termen, campaniei electorale. Candidatul PNL, Klaus Iohannis, aduce o altă mentalitate de Mittelleuropa. Va putea, oare, limpezi apele, învolburate acum, chiar furtunoase, într-o istorie a mentalităţilor unde viziunea transilvană (de fapt, ardeleană) se temea de regăsire... Sunt foarte multe de spus despre ce-ar putea afirma personalităţi precum Cătălin Predoiu şi, mai ales, Răzvan Mihai Ungureanu. În termeni de sport, ar putea alerga Răzvan Mihai Ungureanu pentru a-i putea centra lui Klaus Iohannis. Cultura fostului prim-ministru îl va determina să paseze (punct ochit, punct lovit). Discursul său este persuasiv, fulminant, cu o proprietate a termenilor de invidiat, învingându-l la scor pe Mihai Gâdea, în chiar jumătatea acestuia de teren: sediul Antenei 3.
Problema importantă a dreptei se pare a fi prezenţa „vulpei roşcate”, preluând o sintagmă a lui Pamfil Şeicaru, adică Elena Udrea. La nivel istoric, diacronic, românii nu-şi doresc genul feminin în fruntea lor. A se vedea Elena Lupescu şi altă Elenă, Elena Ceauşescu. Tot ceea ce era rău în România Mare se datora Elenei Lupescu. Şi atunci când declanşa pasiunea celui mai îndrăgit filosof al epocii, Nae Ionescu. Totuşi, Lupeasca, „vulpea roşcată”, nu l-a trădat pe Carol al II-lea până la moarte. Tot ceea ce era rău sau foarte rău în epoca ceauşistă se datora Elenei... Românul în general, îşi bătea/bate soţia şi copilul după soluţia mancurtă, cu cât bărbatul îşi bate nevasta, cu atât ea îl iubeşte mai mult. De altfel, bătaia e ruptă din Rai, nu?
Acum, evenimentele nu sunt comparabile, nici personajele. Dar problemele există şi sunt vitale pentru parcursul României, între jocul de-a joaca, de-a turma, şi jocul de-a jocul, de-a civilizaţia.
