O politică monetară consecventă cu obiectivul principal de stabilitate a preţurilor ar trebui să arate dobânzi pe piaţa monetară apropiate de dobânda de politică monetară. Dobânzi în piaţa monetară sub dobânda de politică monetară arată că banca centrală încearcă să stimuleze economia pe termen scurt prin inundarea pieţei interbancare cu lichidităţi – mai mulţi bani duc la o dobândă mai mică şi, chiar în condiţiile unei cereri de creditare constante, creditarea creşte – mai mulţi oameni îşi pot permite un credit. Este strategia pe care o încearcă banca centrală din 2013 pentru stimularea creditării în lei şi susţinută public de comunicarea BNR prin vocea guvernatorului sau a consilierilor.
Mai mult, în cadrul unei conferinţe interne (cu public, dar prezentatori numai din BNR), banca centrală a susţinut că mecanismul de transmisie a politicii monetare funcţionează, pentru că injecţia de lichiditate şi trecerea la statutul de debitor net (excedent de lichiditate pe piaţa interbancară, nu în economie) a dus la reducerea dobânzilor pentru creditele în lei.
Deşi guvernatorul BNR susţinea pe 5 februarie 2014: “Dobânzile de pe piaţa monetară ar trebui să fie în jurul dobânzii-cheie”, vedem că, în realitate, lucrurile nu stau aşa.
De ce contează ce se întâmplă cu dobânzile din piaţa monetară relativ la dobânda de politică monetară?
Două motive.
Primul, banca centrală admite prin comunicarea începută în 2013 că foloseşte politica monetară pentru a impulsiona/frâna economia pe termen scurt prin canalul creditării. În plus, politica monetară implementată de banca centrală în acest moment este identică cu cea implementată în perioada 2004-2008. Astfel, avem încă o dovadă că BNR a contribuit la perioada de boom şi nu a avut o politică monetară anticiclică. Mult mai important, avem şi dovada că intervenţiile băncii centrale care nu au ca obiectiv stabilitatea preţurilor destabilizează economia.
Al doilea motiv, ca şi în perioada 2004-2008, banca centrală îşi asumă un risc (în numele nostru): BNR nu ştie în timp real dacă economia este la un ritm de creştere peste potenţial sau sub potenţial. De ce contează acest lucru? Simplu. La un ritm de creştere peste potenţial, BNR exagerează din nou perioada de boom, care inevitabil o să fie urmată de o perioadă de “bust” mai dură decât dacă BNR nu ar fi exagerat partea de creştere.
După cum spuneam, este important să înţelegem şi rolul politicii monetare în exagerarea perioadelor de boom şi bust ale ciclului 2004-2013 (nu numai rolul politicii fiscale). Altfel, riscul este să repetăm aceleaşi greşeli şi, din păcate, economia este mult mai fragilă acum decât era în 2008.