Cartea lui Grigore Caraza, «Aiud însângerat» te lasă fără aer. O citeşti, te freci la ochi şi crezi că e vorba de un vis urât, de un coşmar. Eroul naţional Grigore Caraza a acumulat 21 de ani de puşcărie şi doi ani de domiciliu forţat... ”În loc de lamentări şi regrete pentru importante tronsoane din viaţa lor (inclusiv anii de tinereţe), consumate în mecanismul satanic al concasorului bestial comunist, aceşti oameni etalează serenitate şi chiar recunoştinţă că au rezistat şi că se surprind revenind la viaţă ”zis normală”, mai tari, mai creştini, mai înţelepţi, mai români. Oameni pentru eternitate! ”(dr. Florin Matrescu). În ”Jurnalul fericirii”, alt ”beneficiar” al închisorilor comuniste, N. Steinhardt, găseşte trei soluţii de rezistenţă în faţa înregimentării, a ”reeducării”, în afară de soluţia credinţei, ”ea fiind consecinţa harului, în esenţă selectiv’’. Soluţia Soljeniţîn, soluţia Zinoviev, soluţia W. Churchill-Bukovsky. ”În martie 1939, Churchill îi spune Marthei Bibescu: Va fi război. Praf şi pulbere se va alege din imperiul britanic. Moartea ne pândeşte pe toţi. Iar eu simt că întineresc cu douăzeci de ani”. Grigore Caraza şi ceilalţi care ”au mărturisit” despre acea perioadă, nu acuză, nu infierează, ci întemeiază. Pentru că sub coaja cuvintelor nu e ura, ci sămânţa miraculoasă: demnitate, răbdare, exemplaritate, curaj, patriotism. Autorul acestor rânduri a cunoscut - si parva licet - câţiva dintre aceşti eroi. Unii dintre ei au devenit martiri mult mai târziu, sub ochii vigilenţi ai răului, precum Ion Apostol Popescu, deşi nu iradiau decât iubire...