Pentru a putea implementa o politică economică care să aducă bunăstare pe termen lung, trebuie să înţelegem ce au greşit politicile economice în perioadele 2004-2008 şi 2008-2014. Pentru perioada 2004-2008, trebuie să găsim un răspuns la întrebarea: în 2008, piaţa a corectat un fiasco al politicilor guvernamentale sau un dezechilibru construit exclusiv de piaţă? Iar pentru 2008-2013: a fost răspunsul politicilor economice la criza din 2008 consecvent cu obiectivul pe termen lung de a produce bunăstare?
Răspunsul la întrebarea doi este condiţionat de răspunsul pentru întrebarea unu.
În ceea ce priveşte prima întrebare, există un consens şi aici sunt de acord cu diagnosticul făcut de Guvernatorul Mugur Isărescu: ”România a fost imprudentă între anii 2004-2008. În România au fost două cauze pentru această imprudenţă, ambele pe deplin explicate în literatura de specialitate. Prima a fost aceea că decidenţii au considerat că «timpurile bune» au venit odată pentru totdeauna, ceea ce evident însemna că expansiunea cheltuielilor putea fi permanentă. A doua a fost anul electoral 2008, care a amplificat cheltuielile şi mai mult. Politica fiscală laxă a cheltuielilor a pus bazele pentru o contracţie fiscală involuntară în eventualitatea scăderii economiei.” (Mugur Isărescu 2009)
Totuşi, din diagnostic lipseşte rolul politicii monetare. Opinia mea, exprimată public de foarte multe ori, este că şi politica monetară a contribuit la exagerarea perioadei de avânt prin instrumentele folosite şi intervenţiile în piaţa valutară. Rolul politicii monetare este acela de a face ca multiplicatorul fiscal să fie egal cu zero. Altfel spus, politica monetară avea rolul de a anihila exagerările identificate corect de dl. Guvernator ale politicii fiscale. Nu s-a întâmplat aşa, iar dovada o avem în corecţia masivă impusă de piaţă în 2008.
Există foarte rar oportunităţi pentru economişti să analizeze în “real time” un ciclu economic ca cel din 2004-2013. Din păcate, în România este imposibil să existe o discuţie pragmatică despre această perioadă având în vedere că majoritatea celor care ar putea contribui sunt implicaţi politic (direct – membri de partid sau indirect – alegerile la BNR sunt un proces politic).
