În prezentarea de săptămâna trecută, Guvernatorul BNR a admis ceea ce am spus la începutul anului: BNR a avut pierdere financiară în 2013. Pierderea financiară vine la pachet cu trecerea în poziţia de debitor net al BNR faţă de economie.
Ambele evenimente sunt importante şi impun mai multe întrebări care o să rămână fără răspuns, bineînţeles, pentru că nu cred că cineva are curajul să le pună la BNR şi BNR nu răspunde unor postări pe blog (este mult deasupra).
1) Cine acoperă pierderea?
2) Ce se întâmplă cu salariile angajaţilor BNR, deoarece în 2013 BNR a anunţat că trece la un sistem în care răsplăteşte performanţa angajaţilor în funcţie de situaţia financiară de la sfârşit de an? Pierdere = salarii mai mici?
3) Care este legătura între pierderea financiară şi faptul că BNR a dorit dintr-o dată să devină iar debitor net al economiei? Dacă BNR făcea un management adecvat al lichidităţii nu ar trebui să existe excedente de lichiditate pe piaţa interbancară. Rezultă că BNR a dorit să treacă în poziţia de debitor net.
4) De ce a decis BNR să devină debitor net al economiei TOCMAI în 2013, după ce s-a luptat ani de zile să devină creditor net şi chiar a aruncat economia în recesiune în 2008 pentru a-şi atinge acest obiectiv? BNR a fost în această poziţie în perioada 1997- octombrie 2008. Da, exact în octombrie 2008 BNR a trecut în poziţia de creditor net – politica monetară RESTRICTIVĂ.
Uite ce credea BNR despre excedentul de lichiditate (din piaţa interbancară) în 2008:
• excedentul net de lichiditate masiv: rol diminuat al pieţei monetare interbancare şi a ratei dobânzii interbancare în transmiterea acţiunii ratei dobânzii de politică monetară asupra celorlalte preţuri financiare;
• excedent net de lichiditate în scădere: refacere a rolului de intermediere ce revine ratei dobânzii interbancare în cadrul mecanismului de transmisie a politicii monetare. (Managementul lichidităţii din sistemul bancar – Aprilie 2008)
Astfel, în 2008, BNR folosea tot arsenalul din dotare pentru a ajunge în poziţia de creditor net al economiei pentru că altfel dobânda de politică monetară NU AVEA RELEVANŢĂ PENTRU ECONOMIE. Dar în 2013 a FORŢAT intrarea în poziţia de debitor net. De ce? Simplu, pentru a încerca să stimuleze economia pe termen scurt. De ce tocmai în 2013 şi nu în 2009, 2010, 2011? Eh, asta este o întrebare care poate să vină doar de la Parlament ca să primească un răspuns.
Notă: Excedent net de lichiditate în piaţa interbancară (nu în toată economia) = poziţie de debitor net al BNR faţă de economie = prea mulţi bani pentru prea puţine bunuri.