Opinii

 

Doctoratul – putere fără glorie

N-aş dori să fiu etichetat ca nostalgic al regimului comunist, dar pe vremea aceea se spunea despre doctorat că trebuie să aducă o contribuţie originală a autorului tezei în domeniul abordat şi să reprezinte sinteza unei experienţe profesionale consistente în materie. Să mai facem un pas înapoi în istorie. Acum o sută şi ceva de ani, România avea, probabil, cel mult 20 de personalităţi ce purtau, ca pe cea mai înaltă recunoaştere a calităţii lor profesionale, titlul de doctor. În domeniile lor de competenţă erau cei mai buni, fiindcă, în lume, şi atunci, dar şi acum, doctoratul reprezintă excelenţa şi consacră pregătirea foarte bună dintr-un domeniu. La Politehnica din Bucureşti, abia după război, avem primul doctor în chimie, acesta fiind Traian Negrescu, care-şi luase titlul la o universitate americană şi care s-a reîntors în ţară pentru a preda studenţilor.
Bun, am fost eu prompt contrat de oamenii de bine, era va să zică ok înainte, când îţi controlau stadiile lucrării şi experimentele n-şpe mii de comitete şi comiţii, başca băieţii de la partid şi cei cu ochi albaştri, şi astfel ajungeai să-ţi susţii teza cu 4-5 ani înainte de ieşirea la pensie, când, oricum, erai socotit zaharisit şi nu mai dădea nimeni pe tine nici o ceapă degerată? Acordându-le şi acestora partea lor de dreptate, să vedem ce se întâmplă în zilele noastre.

Astăzi, România are câteva zeci de mii de doctori, în marea lor majoritate aceştia fiind cadre didactice universitare, dar şi preuniversitare. Ceea ce particularizează însă doctoratul românesc de astăzi este demonetizarea până la aruncarea în grotesc a acestui titlu academic. În prezent, aproape cine nu vrea nu primeşte titlul de doctor, şi asta nu pentru că ar exista vreo derogare oficială de la condiţiile de acordare a titlului, ci pentru că, în buna manieră autohtonă, criteriile de calitate sunt laxe şi interpretate în funcţie de interesele fiecăruia. Consecinţa? Voi evoca nişte exemple rămase oricum în istorie şi anecdotică din zona Olteniei, fiind în cauză „figuri“ devenite proverbiale.

Dintre cele mai răsunătoare promovări, unele au frizat de-a dreptul ridicolul, fiindcă au ajuns „doctori“ personaje cercetate penal. Aşa s-a întâmplat că baronul local Nicolae Mischie a ajuns doctor în Drept, cu teza „Deontologia funcţionarului public“, fiind în acelaşi timp anchetat şi cercetat pentru abuz în serviciu contra intereselor publice, fals în înscrisuri oficiale şi uz de fals. Un alt doctor celebru, în Economie, de data aceasta, este Dinel Staicu. Teza de doctorat a lui Dinel Staicu poartă titlul simbolic – ironia sorţii sau cinism? – „Economia subterană în perioada de tranziţie la economia de piaţă în România“, în condiţiile în care „doctorul“ a fost cercetat tocmai pentru activităţi de economie subterană. Genică Boerică, fost aprozarist, ilustrează un alt caz de „competenţă profesională“: este în acelaşi timp doctor în Drept şi evazionist fiscal, fiindcă a prejudiciat statul cu peste 550 miliarde de lei. Din păcate însă, nu doar politicienii şi afaceriştii au devenit doctori peste noapte, fără operă, dar cu pile la comisiile din universităţile foarte dornice să şi-i facă dascăli pentru a-şi asigura „protecţia“. În situaţia de doctorat fraudat dovedit, ori de plagiat, s-au aflat, în aceşti ani, şi mulţi dascăli universitari. Cel mai cunoscut scandal este, fără îndoială, cel al lui Dan Ilie Morega, care şi-a căpătat titlul de profesor uzând de un doctorat dat la „Ştefan Gheorghiu“, academia fostului P.C.R.

Viitorul doctoratului ne va obliga pe toţi să ne schimbăm optica. Procesul Bologna înseamnă şi asumarea realităţii că doctoratul va trece de la statutul de studii postuniversitare la cel de ciclu superior al studiilor universitare. Aşa cum se întâmplă deja la multe universităţi din U.E., din numeroşii licenţiaţi (că se intră pe bază de dosar) vor trebui să promoveze la master cei mai buni, iar la doctorat să ajungă doar cei excepţionali. Ce oferă lectorului cvasimajoritatea tezelor de doctorat pe la noi, se vede cu ochiul liber. Senzaţia de déjà vu, déjà connu, asta în cazul în care nu se depistează vreun plagiat răsunător cu conotaţii penale. Bravos alma mater, halal doctori!

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...